„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Budalàle și caradàle
Mare bătaie de cap ar fi pe Caragiale dacă, sculându-se din mormânt, ar trebui să depună câte o carte de vizită la locuința fiecăruia dintre prietenii intimi care, răsăriți după moartea lui, au scris amintiri personale despre marele dispărut – deși „grecul“ era aristocrat, aristocrat dintre cei care nu se bagă în seamă cu mojicimea intelectuală. Pentru el, afară de Eminescu, într-o vreme; de Anghel Dumitrescu, de Vlahuță și de Delavrancea, mai târziu; ori de dl Suchianu și de generalul Lambru în urmă, restul era „plebe“; oamenii politici, „isnafi“; iar scriitorașii, amicii de după moarte, simpli „alunari“.
Continuați lectura >
De la pisoiul casei la Napoleon pe insula Elba
Am postat pe cristoiublog.ro un text despre pisoi. Trei fotografii mărturisind stîngăciile mele de fotograf cu Ipad-ul au făcut celebre portretul pisoiului. Pisoii sînt asemenea copiilor. Cît timp sînt copii, copiii sînt drăguți. Și dacă e vorba de copiii noștri, sînt ăi mai tari din lume. Luciditatea de analist politic specializat în dibuit diversiuni îmi spune că pisoiul nostru e un pisoi ca toți pisoii din lume. Drăguț, simpatic. Ca orice fiu al mîței. Nouă însă ni se pare că un altul ca el nu e. Deși a devenit erou de proză și de artă fotografică, pisoiul nostru rămîne mai departe pisoi.
Continuați lectura >
O mană cerească: Jungla thailandeză
Dumnezeu i-a dat Thailandei, alături de frontiere, haşiş, masaj erotic, şerpi cu venin, ucigînd instantaneu, şi jungla din partea de nord-vest, din zona Kanchanaburi. O junglă e, de regulă, o pacoste pe capul omului. Thailandezii, gata să scoată bani din orice, au pus jungla la treabă. Numai că în timp ce alte ţări posesoare de asemenea sălbăticii s-au apucat de civilizarea junglei, tăind prin ea autostrăzi, ridicînd în locul lianelor hoteluri de zeci de etaje, thailandezii au lăsat-o în pace. Mai iscusiţi decît alţii într-ale abisalului din sufletele turiştilor, ei n-au făcut altceva decît să le ofere străinilor, occidentalilor mai ales sălbăticie, cît mai multă sălbăticie.
Continuați lectura >
Disprețul Sistemului față de om
Nicolae Noica mă caută pentru a mă întreba dacă pot publica în revista Historia o scrisoare deschisă adresată premierului și președintelui despre catastrofa în care se află Așezămintele Brătianu. Sigur că pot publica, ba chiar ar fi și indicat. Problema e că public degeaba. Cine nu mai poate dormi în România dinților stricați de soarta Așezămintelor Brătianu?! De la Anticariatul din Centru cumpăr poemul lui Dan Deșliu, Lazăr de la Rusca, sub forma unei broșuri cu desene cît mai convingătoare și mai bătătoare la ochi, precum și un volum despre vizita Reginei Maria în America.
Continuați lectura >
Cărămizi PNŢCD la temelia guvernului Văcăroiu
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 130, anul I, vineri, 20 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Cu 260 de voturi pentru şi 203 împotrivă, Guvernul Văcăroiu a obţinut votul de încredere al Parlamentului. Judecînd după poziţiile adoptate la dezbaterea de miercuri, lucrurile au mers destut de uşor. Alaltăieri, unele partide spulberaseră pur şi simplu părerea de program a dlui Nicolae Văcăroiu. Am avut o clipă impresia, ascultîndu-le intervenţiile, că noul guvern nu va trece decît peste cadavrele lor. Aritmetica votului de joi ne arată însă că dl Nicolae Văcăroiu a primit...
Continuați lectura >
Piatra filosofală
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti! – a fost o vreme când în parlamentul românesc nu dădeau tonul Oaie, Ploaie, Găină și Opincă. Pe atunci, stăpânirea vorbea prin graiul „vizirului“ ori al „vulpoiului“ de la Golășei, sau al „castelanului“ de la Țibănești, asistați de Rosetti, de Cogălniceanu, de Barbu Catargi, de Alexandru Lahovari – de miniștri, în sfârșit, nu de... subsecretari. Camerele exercitau controlul prin Kițu, prin Conta, prin Stătescu, ori prin Vasile Boerescu sau prin Manolake Kostake Epureanu, a căror greutate apleca, la tot momentul, balanța partidelor – nu prin Mihalache ori prin clienții doctorului.
Continuați lectura >
Superioritatea pisicii din stradă față de pisica din casă
Motty trebuie să mănînce doar boabe de o anume calitate recomandate de doctor. Suferă de rinichi. Colac peste pupăză, a rămas și fără dinți. Asta nu-l descurajează să mănînce pe rupte. Viața lui Motty e o nesfîrșită alergare după ceva de ronțăit. Suferă de asta – cred – de pe vremea cînd era maidanez. Pisica din casă are la dispoziție 24 din 24 de ore farfurioara cu mîncare. Pisica din stradă e lipsită de așa ceva. Ea trebuie să fie cu ochii în patru nu numai ca să evite pericolele, dar și ca să nu-i scape ivirea neașteptată a unui prilej de halire. Uneori asta înseamnă un pumn de boabe turnate pe asfalt, dintr-o pungă de plastic, de o iubitoare de animale.
Continuați lectura >
O surpriză de proporții: Descoperirea unui neamț în Germania!
Încă de la Dusseldorf, de la aterizare, în drum spre Aachen, împreună cu soţia ne-am lansat într-o veritabilă aventură: Descoperirea, în Germania, a nemților! – Uite un neamţ! exclamă soţia, văzînd pe stradă un tată blond, cu doi copii blonzi. – N-aș fi atît de sigur, răspund eu. Şi dacă e un turc vopsit, care a făcut copiii cu o nemţoaică? Nu e lucru ușor azi să descoperi nemţi în Germania. Spaţiul public e plin de turci, chinezi, asiatici în general, locuitori din Est (rromii noştri)...
Continuați lectura >
Destalinizarea a fost în România Derusificarea
Mă apucă din cînd în cînd nevoia de a face ordine în birou. După fiecare carte consumată, ar trebui s-o pun la loc, de unde am luat-o pentru a scrie despre ea sau din ea. Ar trebui să fac așa și cu cărțile abia cumpărate. Aici manevra ar fi mai grea: Biblioteca e arhiplină. Ca să mă apuc de orînduit, ar trebui să arunc de pe rafturi cărți deja așezate. Numai că nu mă lasă inima să scot cărți din bibliotecă. Pe lîngă multe altele, Operațiunea Facerea ordinii duce la descoperirea unor cărți sau documente despre care uitasem și că există, d-apoi că le-aș găsi în bibliotecă.
Continuați lectura >
Dl Ion Iliescu a descins în iadul capitalist
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 131, anul I, sîmbătă, 21 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Anunţată de o intensă publicitate, ieri a avut loc, în Bucureşti, inaugurarea oficială a Bursei Române de Mărfuri. Însemnătatea momentului pentru procesul trecerii la economia de piaţă nu poate fi pusă în discuţie. Comentatori mult mai pricepuţi decît mine în materie de economie au subliniat-o din plin şi cu spor. Din articolele lor, subsemnatul, ageamiu la disciplina care l-a dat lumii pe dl Theodor Stolojan, a înţeles că Bursa Română de Mărfuri e o instituţie fundamentală a capitalismului.
Continuați lectura >