„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Caftanul
Ca și nașterile siluite, fuziunile politice au momente penibile, chiar dacă fătul e să fie viabil – ceea ce se întâmplă rar. Radicalii, de la Iași, ai lui Panu – de fapt, ai lui Bădărău – se contopiseră, la 1897, cu conservatorii lui Grigore Cogălniceanu și, târîș-grăpiș, constituiau opoziția din Moldova. Toată tiranica autoritate a răzeșului însă și tot tactul lui Mitică Greceanu, șeful efectiv al fracțiunii care purta firma lui Cogălniceanu, nu erau de ajuns ca să înlăture fricțiunile dintre frații-dușmani. Radicalii, în mare parte dascăli și studenți, crescuți în atmosfera universitară – căci Iașiul, pe când era al Moldovenilor, avea, păstrând proporțiile, aspectul unui Heidelberg – nu prea-i înghiţeau pe boierii lui Vasilică Vlădoianu, un fel de Cyrano transplantat din Oltenia pe marginea Bahluiului;
Continuați lectura >
Înalta Protectoare a mîțelor din zonă
Așa cum am mai scris, soția e Înalt Protectoarea mîțelor din zonă. Spun, din zonă, deoarece, așa cum am înțeles din lecțiile pe viu ținute pe seama mea, adică, în zonă sînt mai multe familii de pisici. Clanuri mafiote! zic eu în gînd, în chip automat, fără a cuteza să deschid gura. Sînt sigur c-aș fi pus la punct în chip drastic: Pisicile nu pot fi mafioți. Aha, aristocrate da, pot fi, mafioți, nu. Deseori, după ce revenim dintr-o plimbare prin Oraș, soția coboară în stradă pentru a le da de mîncare. Le dă uneori și cînd coborîm împreună. Face asta de cîțiva ani. Obligat de viață să asist la întîlnirile soției cu mîțele, mă pot lăuda că sînt deja un fel de Plutarh al lor. Genul acela de istoric al Romei antice în scrierile căruia e greu să deosebești între cercetarea de om de știință și însemnările de martor, dublate de articolele de manufactură ale unui bîrfitor.
Continuați lectura >
Locuinţa de la ţară a Împăratului
Ca să ajungi la Postdam de la Berlin, nimic mai simplu. Trenul de Postdam se ia de la peronul 6 al Hauptbahnhof . Chiar dacă n-ai şti să citeşti în nemţeşte, te-ai descurca fără probleme. Ghidurile îi spun Postdamului Versailles-ul Nordului, cînd vor să treacă drept intelectuali. şi Meca turistică, atunci cînd sînt comerciali de-a dreptul. Nu e nici o mirare că pe drum e aglomerat. Că toată lumea de acolo pute de la distanţă a turist străin. Că peronul se goleşte la apariţia garniturii spre Postdam. Asemănător, nu trebuie să-ţi faci griji că vei rămîne în tren. Staţia următoare e Postdam. Şi aici vagonul se goleşte. Ca să ajungi de la Gară la Parcul Sanssouci nu e iar nici o problemă. Autobuzul se deşartă exact în staţia alocată Parcului. Cluul amenajării, bomboana pe tortul cu frişcă, e castelul Sanssouci.
Continuați lectura >
„Waterloo” de Serghei Bondarciuc sau Napoleon văzut de un rus
În drumul meu de rutină de la ușă pînă la locul din Sală – 85 – trec pe lîngă alți și alți cititori. În primele rînduri, dînd curs regulamentelor, stau cei care studiază publicații. Publicațiile, dacă sînt de format mare, se pun pe niște stative. Cititorul ședea pînă mai ieri în fața ziarului desfăcut și mutînd privirea de sus în jos copia sau nota ceva într-un caiet, dacă era fătucă, pe fișă dacă era cercetător. Asta era pe vremea tinereții mele de șoarece de bibliotecă. Azi, lucrurile sau schimbat. Colecțiile sînt mai departe din hîrtie. Un proiect de digitalizare, conceput împreună cu Biblioteca Municipală, a căzut după ce rechinii imobiliari l-a dat jos din funcția de director pe Florentin Rotaru.
Continuați lectura >
Strămoşii se cinstesc prin muncă, nu prin zile libere!
În interviul de la începutul acestei săptămîni, l-am întrebat pe dl Nicolae Văcăroiu cum se vor împăca socotelile sale de economist cu calculele politice ale FDSN. Dl prim-ministru nu e membru al acestui partid. Mai mult, urmînd pilda mereu vie a înaintașului său, dl Theodor Stolojan, domnia sa a susținut cu înverșunare că nu e om politic. Domnia sa e doar specialist. FDSN are însă interese politice. Nu puține vor fi momentete cînd aceste interese vor putea fi rezolvate numai prin intermediul guvernului. Cum va funcționa în astfel de momente relația FDSN – primul ministru? Conducerea partidului îl va chema la ea și-i va trasa o sarcină?
Continuați lectura >
Porcarul de la Sinaia
Cu zorul învățaților de azi, care duc, prin văzduh, tone de marfă, peste ocean, cu același preț pe care-l cer căruțașii noștri ca să transporte, de la gară, un vagon de lemne, în oraș; cu meșteșugul cu care spițerii fac chinină din cretă și o vând cu preț de radium; cu înlesnirea, în sfârșit, cu care chimiștii au ajuns să facă petrol pe cale sintetică, iar Voronov să transforme în adolescent până și pe secularul prezident, de până ieri, al Senatului românesc – a vorbi despre ceea ce era acum treizeci de ani ori a schița fizionomia presei de pe vremea lui Fundescu, a lui Rosetti sau a lui Valentineanu e ca şi cum ai reproduce o pagină de paleontologie într-o conferință care ar trata despre, de-o pildă, liberul schimb, etalonul de aur ori revalorizarea leului.
Continuați lectura >
Pisoiul de azi, motanul de mîine
Scrierea de pe blog n-a rezolvat problema pisoiului. Fosta soție, aflată în Belgia, împreună cu fiică-mea, Ioana, a citit însemnările și, printr-un e-mail, se oferă să-l adopte ea. Prezint propunerea Consiliului de Securitate al casei, întruchipat de soția mea. E singura propunere, de altfel. Nu e de acord. Cum să ducem pisoiul atît de departe, într-altă țară? Ar trebui să răspund că Belgia e și ea țară membră a UE și NATO. Pisoiul n-ar ieși în afara Alianțelor tradiționale ale României. Mă trezesc întrebînd-o dacă nu cumva ar vrea să dăm pisoiul în așa fel încît ea să-l poată vizita din cînd în cînd. Nu-mi răspunde. Capăt tot mai mult certitudinea că tărășenia cu oferta e o manevră căreia comentatorii i-ar spune în alte cazuri de imagine.
Continuați lectura >
Un W.C. care întrece în prestigiu Înalta Curte de Justiție de la Haga
Din Olanda, călătorii se întorc cu amintiri pentru o viaţă. Unii, cu imaginea morilor de vînt străjuind pe dealuri, pentru a fi trase în poză, gata să dea din aripi cînd simt fixîndu-le ochiul aparatului de fotografiat sau mai nou, al telefonului mobil. Alţii revin cu amintirea canalelor pe care trec, de dimineaţa pînă seara, ambarcaţiuni de toate felurile, înaintînd cu grijă, totuşi, să nu sperie raţele și să le streseze, ceea ce în Olanda le-ar aduce luni de închisoare. Sînt şi din cei care se întorc cu o blenoragie sau un sifilis, din Cartierul Roşu. Dat fiind că nici blenoragia, nici sifilisul nu sînt amintiri, ci realităţi mai mult decît dureroase, am unele îndoieli în a le încadra la capitolul amintiri cu care te întorci din Olanda.
Continuați lectura >
De ce făcea presa interbelică reclamă doar la produsele alimentare de lux?
În drum spre Piața Universității, intru la Anticariatul Brătianu de pe Bulevard. N-o duce bine anticariatul. E pustiu, iar multe cărți sînt cu preț redus pînă la 30%. Mă duc glonț spre cele de Istorie. Al doilea dulap cum intri pe dreapta. Găsesc Nicolae Baciu, Ialta și Crucificarea României. Posibil s-o am într-altă variantă, dar o cumpăr, potrivit învățăturii Să fie acolo, mi-o servi cîndva la ceva! Mai găsesc un fel de Enciclopedie a celui de-al doilea Război mondial.
Continuați lectura >
Unde e Ion Iliescu de altădată?
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 136, anul I, vineri, 26 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Avertizat de o știre receptată de maşinăriile gazetei noastre, m-am prezentat ieri, 26 noiembrie, în toată plenitudinea forțelor mele, la Conferința de presă organizată de dl Ion Iliescu. Voiam să văd dacă după alegeri dl preşedinte a suferit vreo schimbare, așa cum au scris mulți analiști politici, inclusiv subsemnatul. La sfîrșitul Conferinței, n-am avut de ce regreta timpul pierdut.
Continuați lectura >