Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 131, anul I, sîmbătă, 21 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Anunţată de o intensă publicitate, ieri a avut loc, în Bucureşti, inaugurarea oficială a Bursei Române de Mărfuri. Însemnătatea momentului pentru procesul trecerii la economia de piaţă nu poate fi pusă în discuţie. Comentatori mult mai pricepuţi decît mine în materie de economie au subliniat-o din plin şi cu spor. Din articolele lor, subsemnatul, ageamiu la disciplina care l-a dat lumii pe dl Theodor Stolojan, a înţeles că Bursa Română de Mărfuri e o instituţie fundamentală a capitalismului. Cam aşa ceva au dibuit şi oamenii de rînd din relatările presei şi Radio-Televiziunii, atît de la conferinţa de presă de joi, 19 noiembrie, cît şi de la festivităţile de ieri. Spun a dibuit că e vorba de o instituţie a capitalismului, pentru că acest cuvînt blestemat – capitalism –, care făcea să se zburlească părul utemiştilor de la Bumbeşti-Livezeni, n-a fost pronuntat o clipă măcar în relatările despre Bursa de Mărfuri. I-a fost preferată „economia de piaţă“, sintagmă care poate trăi mult şi bine în capul fiecăruia dintre noi împreună cu îndelung depozitata învăţătură marxist-leninistă.
Dincolo de însemnătatea în plan economic, inaugurarea Bursei Române de Mărfuri are însă o profundă însemnătate. Pentru Occidentul speriat de rezultatul alegerilor din 27 septembrie 1992, momentul e un semnal liniştitor. Ceva în genul: deşi stînga condusă de dl Ion Iliescu a învins, România continuă pe drumul deja început, al reformei. Astfel, deschiderea Bursei Române de Mărfuri se alătură altor mesaje trimise Occidentului nu prin curier diplomatic, ci prin mass-media, de către dl Ion Iliescu: angajamentul de la depunerea jurămîntului în Parlament, formarea Guvernului Văcăroiu. Pentru a face şi mai puternic acest mesaj, dl Ion Iliescu a binevoit să participe la festivitatea de la fosta Casă a Scînteii, clădire aleasă să fie, după un stagiu de citadelă a comunismului, fortăreaţă a capitalismului incipient din România. Am mai scris şi altă dată că dl Ion Iliescu e o mană cerească pentru presă. Gesturile sale imprevizibile, mărturisind o secretă plăcere pentru surpriză, izbesc în chip fericit fantezia jurnaliştilor. Pe marginea lor se pot scrie fără grijă interminabile consideraţii politice, morale şi chiar filosofice. Prezenţa domniei sale, ieri dimineaţă, printre masivii oameni de afaceri români, va reprezenta, indiscutabil, un subiect generos pentru comentatorii politici. Ne obişnuiserăm să-l vedem pe dl Ion Iliescu în mijlocul oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Întreprinzătorii români au fost ocoliţi sistematic de domnia sa. Cu puţin înaintea campaniei electorale, la o întâlnire despre care am mai scris, cîţiva ziarişti, printre care şi subsemnatul, i-am reproşat dlui preşedinte că nu se întîlneşte şi cu întreprinzătorii noştri. Nu numai pentru că aceştia sînt, asemenea truditorilor cu braţele, locuitori ai României, dar şi pentru că ei au probleme la fel de mari ca şi muncitorii şi ţăranii. Dl Ion Iliescu ne-a dat dreptate. Da – a gîndit cu voce tare domnia sa –, şi printre întreprinzători sînt oameni cinstiţi. A urmat campnia electorală. De-a lungul şi de-a latul acesteia, dl Ion Iliescu i-a uitat cu totul pe întreprinzători. Chiar şi pe aceia consideraţi de domnia sa, nu fără o anume îngăduinţă, oameni cinstiţi. Iată-l acum, după o victorie electorală datorată unui discurs anticapitalist, prezent în mijlocul întreprinzătorilor români. Şi nu la o recepţie oferită de aceştia, altfel spus nu la un moment la care pînă şi genialul părinte al popoarelor, Iosif Vissarionovici Stalin, ar fi participat, pentru că sendvişurile şi chiftelele nu sînt nici capitaliste, nici socialiste, ci la un moment crucial din viaţa celor pe care-i putem considera agenţii imperialismului în România. Iată-l pe dl Ion Iliescu participînd la deschiderea Bursei de Mărfuri. Altfel spus, iată-l pe utemistul de cîndva descins în capitalism. Şi nu la periferia acestuia, acolo unde nu-ţi trebuie decît o zvîcnire pentru a fi la loc, în socialism, ci chiar în centrul capitalismului, de unde-ţi trebuie, ca să ieşi, cel puţin o Revoluţie din Octombrie.
Nu mă pot pronunţa asupra stărilor sufleteşti încercate de dl Ion Iliescu. Nu-i exclus ca domnia sa să se fi convins că oamenii de afaceri sînt la fel de români ca şi oamenii muncii de la oraşe şi sate. Şi că, la fel ca aceştia din urmă, ei au nevoie de un sprijin din partea unei instituţii de puterea şi prestanţa Preşedinţiei. Pot spune însă, fără riscul de a greşi, că prezenţa dlui Ion Iliescu la inaugurarea Bursei nu e un simplu răspuns la o invitaţie, să nu se spună că nu-i politicos, ci o mişcare abil calculată. Prin ea, domnia sa a vrut să demonstreze încă o dată că stîngismul său din ultimul an a fost doar un mijloc de a cîştiga în alegeri, dar că, în realitate, domnia sa e un adept convins al reformei şi al democraţiei.
