„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Un vagon-platformă, cu o nuntă în plină desfășurare
Ghiță Corcovean a cumpărat de la București o chitară bas care merge prin conectare la priza de curent electric din dormitor. Dar, așa cum avea să scrie el în reclamația trimisă Fabricii din Reghin, fără să fie lovită, fără să sufere vreun alt șoc fizic, chitara s-a crăpat singură. De cîntat se putea cînta cu ea, numai că acum, crăpată, chitara suna cu cîteva note mai sus. Totul iese pițigăiat.
Continuați lectura >
Motanii diferă prin felul în care țin coada
E zece noaptea. O tăcere deplină s-a instalat peste Găgești-Deal unde vin din cînd în cînd pentru a-mi încărca bateriile. Nu mai e mult și dinspre Măgură vor venii, stins ca și cum și-ar da ultima suflare, sunetele de clopot de la Schitul din Valea Seacă. Dacă ridic privirea văd departe în vîrful Măgurii luminița de veghe a observatorului.E zece noaptea. Ora cînd Nas-Rupt cum îi spun eu motanului din vecini, plin de scaieți și purici, gata de bătaie în orice clipă, își face apariția în ogradă.
Continuați lectura >
Cum se cunosc străinii între ei
Într-un eventual catalog internaţional, Hanurile pentru tineret ocupă un loc intermediar între dormitul în stradă şi şederea la un hotel. Saltul calitativ de la dormitul în stradă la Hanul pentru tineret îl dă acoperişul. Iată de ce Hanul pentru tineret e preferat de tinerii călători întotdeauna ca o a doua etapă din şirul nopţilor petrecute la Paris. În prima, dormi în stradă şi te îmbolnăveşti. În a doua, dacă între timp n-a dat peste tine un camion de mare tonaj, îţi iei catrafusele şi te muţi la Han, pentru că numai de acolo poţi suna să te ia Salvarea.
Continuați lectura >
Mai tare decît Cărticica roşie a lui Mao
Revoluţia culturală a avut drept instrument de lucru Cărticica lui Mao. O culegere de citate din Marele Timonier menită – se spunea – să îndrume pe chinezul revoluţionar, dar şi pe chinezul simplu în viaţa şi activitatea de fiecare zi. Cărticica are o precursoare în istoria României. Nu e o cărticică pur şi simplu, ci ditamai cărţoiul: Lozinci Regale, culegere de 300 de pagini de citate din Carol al II-lea, apărută în 1940.Chiar de pe copertă, care conţine toate ingredientele volumelor omagiale (portretul lui Carol al II-lea în ipostaza de Mare Străjer, litere desenate artistic, stema regală), aflăm că vorbele au fost culese de prof. Dan Smântănescu.
Continuați lectura >
Confuzia generală
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 157, anul I, marți, 29 decembrie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Primesc zilnic zeci de scrisori. Mai toate sînt jeluiri. Corupția, haosul, fărădelegea, scumpirea vieții cotidiene au creat în rîndurile populației o izbitoare exasperare. Omul simplu merge să se plîngă peste tot. Pe la președinție, pe la guvern, pe la justiție. Pe unde îl taie capul că va da de atotputernicii de la centru în stare să-i facă dreptate împotriva atotputernicilor de la periferie. Peste tot i se închide uşa în nas. Uneori, uşa nici nu i se deschide. Şi atunci se adresează presei. Singura dispusă să-l asculte.
Continuați lectura >
Fauna și flora din jur sînt bete moarte
Din copacii de pe margini vin cîrîituri vesele. Pițigoii întorc spre tine cozile scurte, după care se prăpădesc de rîs. O cioară te privește cu subînțeles. Îți face apropouri deșucheate. După cîteva sute de metri, simți nevoia să-ți faci cruce. De dincolo de șanț, ieșită din pădure, o căprioară scoate limba la tine. Un măceș sare în mijlocul șoselei și, întinzînd crenguțele, nu te lasă să treci mai departe cu mașina. Se vîră pe fir și stejarul falnic din marginea păduricii, care-ți face sîc! Dincolo de curbă s-a răsturnat o cisternă cu bere. Fauna și flora din jur, preț de cîteva hectare, sînt bete moarte.
Continuați lectura >
„Cățelul” bate la ușă cu coada
Din relatările soției înțeleg că sub fereastra balconului nostru, pe plasa de sîrmă plantată acolo de vecinul de la parter, vin ca să cerșească mîncare două pisicuțe flămînde. Fac parte din Divizia de pisicuțe ale bătrînei din blocul de lîngă noi. Pe fereastra balconului văd direct în camera bătrînei pisicile umblînd de colo-colo cu treburi despre care doar ele știu. Bătrînica s-a îmbolnăvit și a căzut la pat, neputincioasă. Nu mai are cine să hrănească pisicile. Două dintre ele și-au făcut drum pînă la fereastra balconului nostru. Soția le dă de mîncare într-un coșuleț prins cu sfoară, așa cum era hrănit Vercingetorix în hruba de la Roma, înainte de a fi atîrnat în carul triumfal al lui Iulius Cezar.
Continuați lectura >
Pericolul mortal al Revelionului
Despre Revelioanele din alte ţări, televiziunile ne înfăţişează chiar în noaptea poreclită „dintre ani” marfare de secvenţe sub genericul „Anul Nou pe meridianele lumii”. Bairamul planetar despre care vor să ne convingă redactorii, altfel supăraţi c-au nimerit de serviciu tocmai cînd tot Globul se face criță, începe an de an în nu ştiu ce insule din Pacific, unde mai mulți cetăţeni practic dezbrăcaţi dau năvală pe plajă, pentru a urla la Soarele de pe cer, preocupați să intre în cadrul camerei de luat vederi. şi se încheie în Times Square cu sute de mii de cetăţeni îmbrăcați, care urlă şi ei asemenea dezbrăcaţilor.
Continuați lectura >
Mareșalul credea că Regimul său va dura o veșnicie!
Maxim Amărîtul! Un text semnat de Sadoveanu în volumul 20 Publicistică, nu altul decît textul unei conferințe ținute după Război, despre Gorki, la ARLUS, îmi amintește că n-am citit nimic despre Maxim Amărîtul, cum și-a zis numitul Peșkov. Una dintre lecturile imprimate în memoria copilăriei e cea a cărții La stăpîn a lui Gorki. Mi-a rămas în minte pentru toată viața scena în care copilul slugă citea despre drumul barbarilor către Roma, întrebînd Unde-i Roma, unde-i Roma cea măreață? Alte amintiri de lectură sînt paginile din Mizerabilii cînd Cosette e trimisă după apă și simte la un moment dat mîna care-i apucă găleata...
Continuați lectura >
O linişte suspectă
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 158, anul I, 30-31 decembrie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Fie şi la o privire superficială, se poate observa că liniştea defineşte aceste ultime zile ale anului social-politic şi economic 1992. Aflați în vacanță, parlamentarii se luptă din răsputeri cu elementele dominante ale momentului: cîrnații şi caltaboşii. Au toate şansele unei victorii istorice asupra acestora, dat fiind că legile, ale căror dezbateri şi votare le cad în sarcină, nu i-au ostenit prea mult pînă acum. Președintele, premierul, miniştrii n-au nici ei prea mari bătăi de cap.
Continuați lectura >