Pe străduța care leagă Piața de blocurile muncitorești, cu balcoane stînd să cadă sub povara butoaielor de vin făcut în casă și a cotețelor de porci hrăniți cu franzele, circulă în sus și-n jos, trăgînd după ei sacoșe ieftine, cei ieșiți să-și facă tîrguielile săptămînale. Pe trotuarul denivelat, o pereche tînără împinge un cărucior de copil. Căruciorul e plin ochi cu cele cumpărate din piață: Un sac de morcovi, țelină, două verze, un borcan de murături și un pachet de fidea. Locatarul de drept al căruciorului, copilul adică, dă harnic din pi­ciorușe pe caldarîm, ținîndu-se descumpănit de poala mămichii.

Autoservire, pe frig Sutele de picioare au adus pe tălpi zăpada noroioasă de afară. Mozaicul în picățele, ca un costum de ginerică, e tot numai o mo­cirlă. Sub lumina chioară, pe la mesele pătate de untură, lume puțină, vîrîtă în căciuli și cojoace. Pe tejghea stau înșirate degeaba halbele de bere. Cine să bea bere pe frigul ăsta? În spatele lor, tropăie ca să se încălzească vînzătorul, care și-a îmbrăcat peste palton uniforma de serviciu. Cu gîtul înfășurat în două fulare, cu căciula cu clape și, mai ales, cu cojocul vîrît pe sub halat, casierița pare mai degrabă un butoi decît o salariată.

Învațați engleza fără profesor! Ca să pronunțați litera a, deschideți buzele ca pentru x, puneți limba în cerul gurii, ca pentru z, mișcați maxilarul ca pentru lite­ra m și strigați abia auzit sunetul o din cuvîntul românesc boabă de mei. De pe vremuri Reportajele trimise în țară de noul corespondent al Scînteii la Londra erau atît de sumbre că, înainte de-a le culege, linotipiștii simțeau nevoia să tragă o dușcă de rachiu. Sub podurile Londrei zăceau în grămezi de cîțiva metri cadavrele celor morți de frig după ce fuseseră aruncați în stradă pentru că n-avuseseră bani să-și achite chiria înrobitoare.

Nunta Consilierul prezidențial Nucă Petre a ținut să aibă o nuntă fastuoasă. A închiriat Palatul Principelui Nicolae de la Snagov. O lovitură extraordinară, pentru care mulți îl invidiază. Palatul e tot timpul închis cu cheia, care se găsește prin testament la Regele Mihai. Majestatea Sa n-o poate scoate însă din buzuna­rul de la spate al pantalonilor decît prin hotărîre a Consiliului de Coroană. Consilierul și-a plătit o transmisie în direct, în Prime Time, la o televiziune privată și și-a asigurat un număr întreg dedicat nunții sale de Analele Academiei Române, secțiunea Memorii istorice. La masa de seară, el și mireasa au venit într-o limuzină blindată, trasă de șase cai de la Serviciul de Protecție și Pază al Republicii.

Megafon Pe străzile orășelului păcăne o mașină hodorogită. Farul din dreapta, ieșit din alveolă, dar prins cu sîrmă, se bălăngăne primejdios. Oglinzile laterale sînt crăpate. Din megafonul cocoțat deasupra, candidatul se bate cu pumnul în piept: — Nu fi îngrijorat! Ajung și pe strada ta! Auzind asta, un bărbat ieșit în balcon doar în chiloți, ca să-și toarne o cană de vin din butoiul de plastic, pune mîinile pîlnie la gură: — Ajungi în... mă-tii, boule! După care, ca să nu fie reperat, o zbughește în casă, încuind ușa de la balcon pe dinăuntru și trăgînd perdeaua. O altă mașină, într-un alt orășel, face și ea campanie prin megafon.

WC în tufișuri Trenul navetă n-are WC. De fapt, are, dar a fost interzis de Oficiul de Protecție a Consumatorului, pentru că nu i se închidea ușa după plecarea garniturii din gară. Potrivit Procesului-verbal de constatare, călătorul dinăuntru se stresa la gîndul că, dintr-o clipă într-alta, cineva putea deschide ușa spunînd: — Pardon! Asta – susțineau inspectorii OPC – afecta cu precădere Treaba Mare la bărbați și Treaba Mică la femei. Trenul a continuat să funcționeze. La învoială cu mecanicul, garnitura se oprește în plin cîmp din oră-n oră, pentru ca distinșii călători să coboare și să-și facă nevoile în tufișuri. Timp de staționare:

Din cele zece neoane ale farmaciei nu funcționează nici unul. E drept, cîteodată, la un an, dacă nu și mai mult, ultimul de pe partea stîngă prinde să pîlpîie anemic, de parcă i s-ar zbate cuiva pleoapa, pentru a se stinge cu un țiuit groaznic, făcîndu-le pe lucrătoare să tresară și să-și ducă mîna la sînii palpitînd ca de o emoție erotică. Farmacia e luminată constant doar de un bec de bucătărie, spînzurat dramatic de un cablu ieșind din lăcașul unui neon des­ființat cu ciocanul.

Veghea Partidului Scrisoarea unei văduve sărace, publicată pe prima pagină a Scînteii din 1950: „Cînd mi-a murit bărbatul, lăsîndu-mă singură cu nouă copii mici, am început să mă jelui: În grija cui m-ai lăsat, bărbate, în grija cui?! Atunci eram o proastă, trăgeam cu urechea la șoaptele ticăloșilor de chiaburi, dar acum, după ce am citit Cursul scurt al Marelui învățător al Poporului, Iosif Vissarionovici Stalin, îmi dau seama că nu rămăsesem singură. Partidul veghea asupra mea. Mulțumesc din inimă Partidului!“

Un partid important s-a angajat cu toate motoarele în bătălia pentru alegerile locale. Echipa de campanie a distribuit pe întreaga suprafață locuită a județului un afiș inspirat din Cina cea de Taină. Locul ucenicilor a fost luat de candidații partidului la primăriile din localitățile mai acătării. Masa la care stau pretendenții e dinadins sărăcă­cioasă, dat fiind că ei reprezintă o formațiune socialistă. Pe post de Iisus Hristos se uită în dreapta și-n stînga, pentru a-l găbji pe Iuda, însuși președintele partidului. Oricît se străduie, nu reușește să-l descopere. Nici n-are cum. Nimeni dintre candidați n-a vrut să fie Iuda.

Fapt Au fost prinși cînd încercau să treacă peste graniță un milion de euro în găleți cu marmeladă neprelucrată. Primăvară în Centru Soarele e încă tînăr și hotărît să se țină de treabă. Cel puțin, azi. Sus, pe cer, nici un nor. Aerul e proaspăt și dătător de optimisme facile. Trec autobuze conștiincioase. O mașină a Salubrității se fîțîie de colo pînă colo, învîrtind mărunt din sulurile lungi de sîrmă. Stînd pe scară, ca polițiștii din filmele cu comisari interbelici, o femeie udă din mers, cu furtunul, rîndurile de flori de pe margine. Din gura de cauciuc, apa curge anemic. Se vede clar că n-are nici un chef să plece din cisterna argintie, unde nu trebuia să facă nimic. Doar să stea liniștită.