În anul respectiv se organizase cu mare tămbălău, graţie unor fonduri europene nerambursabile, obţinute de Primărie, concursul de modă tip pret-à-porter: Miss Baba Satului Fireşte, concurentele nu mai erau de mult Miss din punct de vedere anatomic. Din punct de vedere psihologic, ele erau însă completamente virgine. Unele rămăseseră văduve cu zeci de ani în urmă. Nu se mai măritaseră, ba chiar nu mai cunoscuseră măcar un contact sexual cu un bărbat. După atîta timp de abstinenţă, se putea vorbi de o adevărată virginitate. Altfele nu fuseseră măritate niciodată. E drept, ceva viaţă sexuală avuseseră.

Catrinei Poplăzău nu-i mai veni în luna respectivă pensia de văduvă de Război. Mai trecu o lună. Se luă cu treaba şi, cum avea ceva bani puşi deoparte, nu se îngrijoră. Şi alţii din sat întîmpinau probleme cu banii care veneau prin poştă. Cam la o lună o dată, cel care transporta banii de la judeţ prin satele din jur, o ştergea cu tot cu furgoneta blindată peste graniţă. Străbătea Bulgaria şi ajungea la Istanbul, iar de aici, trecînd podul peste Bosfor, dispărea în imensităţile de pustiu ale Asiei. Pentru că nici un nou angajat nu mai constituia o garanţie, Poşta Română decise ca toate oficiile poştale să se autofinanţeze.

În fiecare an, a doua zi de Paşti, cei din Vintileasa sărbătoreau Paştele Blajinilor. Paştele îl sărbătoriseră ei duminică, în prima zi de Paşti. Mai bine zis îl sărbătoriseră sîmbătă spre duminică noaptea. Sîmbătă, pe la 11 noaptea, toţi o luau spre biserică, după ce, în prealabil, împovăraseră masa din camera de sus, cea deschisă doar la marile sărbători, cu tot ce se putea mînca după lunga perioadă de Post: ouă roşii, cozonac, Pască, sarmale, fripturi, ciorbă. La mijlocul bucatelor, ca un Foişor de foc într-un tîrg de pe vremea turcilor, se înălța carafa cu vin. Unii ţinuseră post cu chiu cu vai tot Postul Paştelui. Alţii se stăpîneau să nu mănînce de dulce în Vinerea Mare. Nu puţini erau cei care, deşi păcătuiseră în Post, de ziua Patimilor nu mîncaseră nimic.

Tribunele s-au umplut pînă la refuz la meciul dintre Șoimii Vintileasa și Vița de Vie Florești, considerat decisiv pentru rămînerea în campionatul județean. Primarul Ștefan Socoteală însuși a făcut la stația de radioficare a satului ediții speciale despre meci, de fiecare dată îndemnînd pe vintilișteni să vină la stadion în număr cît mai mare. Unul dintre liderii Galeriei de la Dinamo, folosit de Servicii pentru spargerea mitingurilor neautorizate, fiu al Vintilesei, a fost invitat printr-o scrisoare cu ștampila Primăriei...

Pentru toamna anului cu pricina au fost aduse la mănăstirea din Munţi, nu departe de Vintileasa, Moaştele Cuvioasei Filofteia. Bucăţi din Cuvioasa se găsesc în mai multe locuri din lume. Nasul, de exemplu, şade într-o raclă de la Catedrala din Moscova. Partea cu unghia din degetul cel mare de la piciorul drept se găseşte la o mănăstire de pe Muntele Athos. Din cînd în cînd, însă, graţie unui efort ieşit din comun, cîte o mînăstire reuşeşte să strîngă bucăţile risipite prin lume şi să pună la dispoziţia credincioşilor, în premieră absolută, pe Cuvioasa Filofteia din cap pînă în picioare.

Muri Stalin, ca persoană, şi, la cîţiva ani după aceea, muri Stalin şi ca Mare Învăţător al popoarelor. Statuia sa din Bucureşti dispăru într-o noapte. Dispăru şi Oraşul Stalin, pentru a reveni, tot într-o noapte, sub numele de Braşov, aşa, cum de altfel, îi spuneau toţi cînd nu scriau Scînteii. Bibliotecii din Vintileasaa i-a venit dispoziţie să scoată operele lui I.V. Stalin. Cu hîrtia în mînă, bibliotecara Lenuţa Stîncălie, fostă membră a UFAR, a cărei poză apăruse pe pagina întîi a Scînteii, împreună cu pozele altora...

Mariţa Cocîrlă pe numele ei din buletin, Mary, pe numele ei de vedetă, a debutat la rubrica Meteo. Înzestrată cu o fustă scurtă, cu puţin mai mare decît frunza Evei, și cu o bluziţă amintind de o plasă împotriva ţînţarilor, pentru ca telespectatorii bărbaţi să se întrebe care sînt sfîrcurile, iar telespectatoarele, dintre pensionarele care stau la televizor cu căciuliţe de lînă trase pe frunte, s-o căineze că n-are bani pentru o bluză ca lumea, citea după un ecran uriaş, special croit pentru ea, şi arăta cu un beţigaş, temperaturile zilei.

Cei din Vintileasa veniseră de acasă cu pahare de vin în mînă pe pajiștea din marginea satului, ca să ciocnească în chip festiv cu cei trei extratereștri sosiți de pe Venus. Totul pornise de la o chemare anonimă lansată pe rețelele sociale în zorii zilei cu sosirea Înalților Oaspeți: Azi la ora 17, întîlnirea la un pahar de vin cu oaspeții noștri dragi de pe Venus. Vinul îl aducea fiecare de acasă. În Vintileasa dialogul pe rețelele sociale ajunsese principala ocupație a foștilor viticultori. Pe vremuri, cînd urma să pună sare în oala cu ciorbă, dacă nu știa de cîtă e nevoie, lelița ieșea din bucătărie, după ce în prealabil închidea bine ușa...

Ziua scrutinului local se apropia cu repeziciune. Andrei Andriță candida a șasea oară la funcția de primar. Fusese primar și înainte de 1989, mai precis din 1986. A doua zi după ce la București Nicolae Ceaușescu fugise cu elicopterul și-n toată țara Poporul luase cu asalt sediile puterii de stat, instalînd în locul foștilor pe cine se nimerise pe acolo (într-un orășel din Vaslui ca președintă CFSN fusese numită Prostituata Urbei, singura de altfel, deoarece în Piață se adunaseră toți bărbații trecuți prin patul ei), se puseră în mișcare și...

Odată cu electrificarea, pătrunse în sat și cinematograful. Pe la șapte şi ceva, după întoarcerea de la cîmp a camionului G.A.C., operatorul Gheorghe Cătănuţă îşi făcea apariţia pe bicicletă, venind din marginea luncii, unde şedea, cu bobina prinsă în capcana de sîrmă a portbagajului. Filmele date la căminul cultural rulau mai întîi la Pietrişu, orăşelul centru de raion. De aici o porneau prin tot raionul, din comună în comună, din cinema sătesc în cinema sătesc, ca să se întoarcă de unde plecaseră, peste cîţiva ani, zdrenţuite rău de tot, cu multe scene lipsă şi sonorul şters pe metri întregi de peliculă.