În fiecare an, a doua zi de Paşti, cei din Vintileasa sărbătoreau Paştele Blajinilor. Paştele îl sărbătoriseră ei duminică, în prima zi de Paşti. Mai bine zis îl sărbătoriseră sîmbătă spre duminică noaptea. Sîmbătă, pe la 11 noaptea, toţi o luau spre biserică, după ce, în prealabil, împovăraseră masa din camera de sus, cea deschisă doar la marile sărbători, cu tot ce se putea mînca după lunga perioadă de Post: ouă roşii, cozonac, Pască, sarmale, fripturi, ciorbă. La mijlocul bucatelor, ca un Foişor de foc într-un tîrg de pe vremea turcilor, se înălța carafa cu vin. Unii ţinuseră post cu chiu cu vai tot Postul Paştelui. Alţii se stăpîneau să nu mănînce de dulce în Vinerea Mare. Nu puţini erau cei care, deşi păcătuiseră în Post, de ziua Patimilor nu mîncaseră nimic.

Tribunele s-au umplut pînă la refuz la meciul dintre Șoimii Vintileasa și Vița de Vie Florești, considerat decisiv pentru rămînerea în campionatul județean. Primarul Ștefan Socoteală însuși a făcut la stația de radioficare a satului ediții speciale despre meci, de fiecare dată îndemnînd pe vintilișteni să vină la stadion în număr cît mai mare. Unul dintre liderii Galeriei de la Dinamo, folosit de Servicii pentru spargerea mitingurilor neautorizate, fiu al Vintilesei, a fost invitat printr-o scrisoare cu ștampila Primăriei...

Pentru toamna anului cu pricina au fost aduse la mănăstirea din Munţi, nu departe de Vintileasa, Moaştele Cuvioasei Filofteia. Bucăţi din Cuvioasa se găsesc în mai multe locuri din lume. Nasul, de exemplu, şade într-o raclă de la Catedrala din Moscova. Partea cu unghia din degetul cel mare de la piciorul drept se găseşte la o mănăstire de pe Muntele Athos. Din cînd în cînd, însă, graţie unui efort ieşit din comun, cîte o mînăstire reuşeşte să strîngă bucăţile risipite prin lume şi să pună la dispoziţia credincioşilor, în premieră absolută, pe Cuvioasa Filofteia din cap pînă în picioare.

Muri Stalin, ca persoană, şi, la cîţiva ani după aceea, muri Stalin şi ca Mare Învăţător al popoarelor. Statuia sa din Bucureşti dispăru într-o noapte. Dispăru şi Oraşul Stalin, pentru a reveni, tot într-o noapte, sub numele de Braşov, aşa, cum de altfel, îi spuneau toţi cînd nu scriau Scînteii. Bibliotecii din Vintileasaa i-a venit dispoziţie să scoată operele lui I.V. Stalin. Cu hîrtia în mînă, bibliotecara Lenuţa Stîncălie, fostă membră a UFAR, a cărei poză apăruse pe pagina întîi a Scînteii, împreună cu pozele altora...

Mariţa Cocîrlă pe numele ei din buletin, Mary, pe numele ei de vedetă, a debutat la rubrica Meteo. Înzestrată cu o fustă scurtă, cu puţin mai mare decît frunza Evei, și cu o bluziţă amintind de o plasă împotriva ţînţarilor, pentru ca telespectatorii bărbaţi să se întrebe care sînt sfîrcurile, iar telespectatoarele, dintre pensionarele care stau la televizor cu căciuliţe de lînă trase pe frunte, s-o căineze că n-are bani pentru o bluză ca lumea, citea după un ecran uriaş, special croit pentru ea, şi arăta cu un beţigaş, temperaturile zilei.

Cei din Vintileasa veniseră de acasă cu pahare de vin în mînă pe pajiștea din marginea satului, ca să ciocnească în chip festiv cu cei trei extratereștri sosiți de pe Venus. Totul pornise de la o chemare anonimă lansată pe rețelele sociale în zorii zilei cu sosirea Înalților Oaspeți: Azi la ora 17, întîlnirea la un pahar de vin cu oaspeții noștri dragi de pe Venus. Vinul îl aducea fiecare de acasă. În Vintileasa dialogul pe rețelele sociale ajunsese principala ocupație a foștilor viticultori. Pe vremuri, cînd urma să pună sare în oala cu ciorbă, dacă nu știa de cîtă e nevoie, lelița ieșea din bucătărie, după ce în prealabil închidea bine ușa...

Ziua scrutinului local se apropia cu repeziciune. Andrei Andriță candida a șasea oară la funcția de primar. Fusese primar și înainte de 1989, mai precis din 1986. A doua zi după ce la București Nicolae Ceaușescu fugise cu elicopterul și-n toată țara Poporul luase cu asalt sediile puterii de stat, instalînd în locul foștilor pe cine se nimerise pe acolo (într-un orășel din Vaslui ca președintă CFSN fusese numită Prostituata Urbei, singura de altfel, deoarece în Piață se adunaseră toți bărbații trecuți prin patul ei), se puseră în mișcare și...

Odată cu electrificarea, pătrunse în sat și cinematograful. Pe la șapte şi ceva, după întoarcerea de la cîmp a camionului G.A.C., operatorul Gheorghe Cătănuţă îşi făcea apariţia pe bicicletă, venind din marginea luncii, unde şedea, cu bobina prinsă în capcana de sîrmă a portbagajului. Filmele date la căminul cultural rulau mai întîi la Pietrişu, orăşelul centru de raion. De aici o porneau prin tot raionul, din comună în comună, din cinema sătesc în cinema sătesc, ca să se întoarcă de unde plecaseră, peste cîţiva ani, zdrenţuite rău de tot, cu multe scene lipsă şi sonorul şters pe metri întregi de peliculă.

Stana Cîmpeanu şi Florica Balaban erau nedespărţite. Şedeau pe aceeaşi uliţă, din Vintileasa Deal în două case aflate peste drum una de alta. De dimineaţă pînă seara puteau fi văzute amîndouă în bucătăria de vară sau în ograda uneia dintre ele. Ședeau de vorbă. Despre ce nu se va ști niciodată, deoarece nici Shakespeare n-ar putea descoperi ce-și spun două femei cînd flecăresc. La şedinţele UTM veneau împreună, ţinîndu-se de mijloc, se aşezau alături şi, în timp ce de la prezidiu se vorbea despre secerişul de tip nou, ele şuşoteau misterios, aplecate una spre cealaltă.

Vlad Vlădescu, proprietarul celei mai frumoase case din sat, ce mai încolo şi încoace, palat în toată regula, a ajuns la sapă de lemn. N-ar fi cine ştie, dacă, printre alte multe proprietăţi de care Vlad Vlădescu a vrut să scape, înainte de a se muta la Floreşti, într-un apartament de bloc, n-ar fi fost şi un leu, singura fiară sălbatică din ceea ce el şi-ar fi dorit să fie Grădina sa zoologică. Aşadar, Vlad Vlădescu a donat comunei Vintileasa, cum scria actul depus la Primărie, „un leu (adică animalul, nu bancnota)“.