Nicolae Noica mă caută pentru a mă întreba dacă pot publica în revista Historia o scrisoare deschisă adresată premierului și președintelui despre catastrofa în care se află Așezămintele Brătianu. Sigur că pot publica, ba chiar ar fi și indicat. Problema e că public degeaba. Cine nu mai poate dormi în România dinților stricați de soarta Așezămintelor Brătianu?! De la Anticariatul din Centru cumpăr poemul lui Dan Deșliu, Lazăr de la Rusca, sub forma unei broșuri cu desene cît mai convingătoare și mai bătătoare la ochi, precum și un volum despre vizita Reginei Maria în America.
Facă-se voia lui Allah! În numele lui Allah, mult-milostivul, mult-iertătorul! Mărire lui Allah, stăpânul lumii! Şi rugăciunea şi pacea să fie asupra domnului celor trimişi, stăpânul şi capul nostru Mohamed! Şi de-a pururi fie rugăciunea şi pacea asupra tuturor celor ai săi, laolaltă strânşi până la ziua răsplăţii. Şi apoi: istorisirile celor de demult să fie de învăţătură celor de acum, aşa ca oricine să vadă întâmplările prin care nu el, ci alţii au trecut; atunci el va cinsti şi va cântări...
Poezia Înainte din Carte de cetire pentru clasa II-a primară urbană lucrată de G. Coșbuc, membru corespondent al Academiei Române, G. A. Dima, profesor Științe la liceul Sf. Sava, fost institutor și C.N. Costescu, directorul școalei no. 7 de băieți din București. Ediția a III-a, Retipărită fără niei o schimbare de text, București 1910. ”S-aude clopoțelul / Chemîndu-ne mereu ; / Copii, tot inainte, / Haideți cu Dumnezeu !
Numisem nunţii noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg, Ca un dulău trîntit pe-o labă – Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă. Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe, O, troli domoli, o, troli cu guşe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviţi şi gînd cretin! Stîngi cuburi şubrede, intrate, De case roşii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi – balang, balang!
Mă aflam în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul de la Sinaia. Vreme splendidă, deşi prea călduroasă, şi o mişcare neobicinuită: pe de o parte afluenţa trenurilor de plăcere, ale căror bilete, fiindcă lunea cădea între două sărbători, erau valabile până miercuri dimineaţa; astfel, se-ngrămădea lumea pentru bâlciul de a doua zi marţi, sf. Maria, când e şi hramul mănăstirii; pe de altă parte, era hotărâtă pentru după amiazi plecarea suveranilor noştri spre străinătate. Fizionomia parcului era destul de caracteristică. Persoanele oficiale - curtea regală era în mare doliu...
La 10 august 1862 o mare mulţime de oameni se afla adunată în faţa vestitului edificiu „Conversation” din Baden-Baden. Era o vreme minunată. Totul împrejur: copacii cu frunzişul verde, casele albe ale acestui oraş plăcut, şirurile unduioase de munţi – aveau un aer de bunăstare şi sărbătoare sub razele prietenoase ale soarelui. Pretutindeni stăruia un surâs plin de încredere şi de graţie, şi acelaşi surâs nelămurit şi luminos flutura pe toate chipurile omeneşti, bătrâne şi tinere, urâte şi frumoase.
Încercările mele de a lămuri problema alianțelor rumânești în datele ei a ridicat într'o anumită parte a presei bucureștene proteste furtunatece. Simple declarațiuni de dragoste pentru Franța, romanțe pe chitară, de un gust îndoielnic, cu acompaniament de pitpalac, sau insulte nestăpânite pentru puținătatea mea, aceste proteste nu aduc până în prezent nici o ideie și nu contribuiesc în nici un fel la lămurirea chestiunii. Învățat să discut pe fapte și pe argumente și să mă păstrez, în materie de rațiune...
Presa e, fără îndoială, cea mai bîrfită dintre funcţiile sociale. O defaimă, în primul rînd, tocmai cei cari îi caută sau îi cerșesc mai arzător servicii. «Făuritoarea de glorii» n-a avut niciodată, nu recunoştinţa, dar nici măcar cruțarea produselor ei directe. Cerşetorii de renume care bat la poarta noastră se depărtează bodogănind injurii de îndată ce şi-au primit pomana – de multe ori foarte plictisită – a unui calificativ de fericită circulație pe potecile pricopselii.
Au trecut de atunci douăzeci de ani. Unde sîntem ce sîntem și cum sîntem azi, mare popor român sub conducerea micilor români din pepiniera politică a vremurilor prezente? Mă îngrozesc la gîndul tragicului bilanț pe care trebuie să-l rezum în rîndurile ce urmează. Țara întreagă dezbinată în multiple partide și grupări politice, ce se dușmănesc cu gîndul de distrugere, dar nu pentru deosebiri profund de doctrine și de principii...
Chiar dacă ai avea de trăit trei mii de ani, ori zeci de mii de ani, aminteşte-ţi că omul nu pierde decât viaţa pe care o traieşte acum, şi nu trăieşte nicio alta viaţă decât cea pe care o trăieşte acum. Astfel, toţi sunt aduşi la aceeaşi măsură, căci prezentul e acelaşi pentru toţi, deşi cele ce pier nu sunt la fel; şi astfel, ceea ce se pierde pare doar o clipă. Un om nu-şi poate pierde trecutul sau viitorul, căci, dacă nu are ceva, cum i se poate lua acest ceva? Aşadar, la două adevăruri trebuie să te gândeşti mereu: mai întâi, toate lucrurile din vecie au forme identice şi se succed circular...