„După principiile optimiste adoptate de guvern şi de Ministerul de Finanţe, cetăţeanul sănătos la minte şi cu dragoste faţă de Partidul Liberal este normal ca în fiecare zi să fie cuprins de irezistibilul entuziasm al calului de călărie, să purceadă în trap, să necheze, să salte cu inima răsunătoare, într-o necontenită horă voioasă, laolaltă cu muştele şi ţînţarii, care s-au dovedit a fi, în toate împrejurările, în înţelesul politic şi moral al conducătorilor aleşi de Dumnezeu.
E o zi posomorîtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus dominical… Ai observat şi dumneata, cititorule, cîte progrese a făcut opinia noastră publică de cînd avem legea repausului dominical?… E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mişcare febrilă neobicinuită. Mulţimea circulă cu mare greutate; grupuri se aglomerează la răspîntii, unde discută fierbinte; toată lumea e cuprinsă de nervozitate… Miroase în aer, nu, după expresia clasică, a iarbă de puşcă — din norocire, moravurile poporului nostru...
„... Cuza a domnit numai 7 ani, scurt răstimp din viaţa omenească şi când a fost ales era în vârstă de 39 de ani, deci om format, în care se cristalizaseră însuşirile cele mai de seamă ale caracterului său. Să le schiţăm, întrucât ne învoiesc în această lucrare amintirile contemporanilor. Mai întâi ca fizic, Alexandru Cuza era «un bărbat de statură mijlocie, însă arătos, cu o înfăţişare plăcută şi ademenitoare.
„JUPÎN DUMITRACHE (şezînd pe scaun) Hei! ia să vedem acu ce mai zice politica. Citişi ceva? IPINGESCU Bravos ziar, domnule! Ăsta ştiu că combate bine. JUPÎN DUMITRACHE Apoi nu-i zice lui degeaba «Vocea Patriotului Naţionale»!... Ia citeşte.IPINGESCU (citeşte greoi şi fără interpunctaţie) «Bucureşti 15-27 Răpciune – Amicul şi colaboratorele nostru R. Vent ..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaşte de mult publicul cititor, ne trimite următoarea prefaţiune a unui nou op al său. I dăm astăzi locul de onoare, recomandînd cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru.
Proza Grasul și slabul a apărut pentru prima oară în revista „Oskolki”, nr. 40, 1 octombrie 1883, sub semnătura A. Cehonte. A fost inclusă cu modificări în culegerea „Povestiri felurite” din 1886. Autorul o trece culegerea Opere din 1899, vol. 1. La noi a fost publicată printre altele în Opere, vol. 1, Povestiri, 1880- 1883, traducere de Anda Boldur, ESPLA, București 1954. Clasicii ruși au beneficiat în perioada comunistă de traduceri de excepție, dublate de note amănunțite.