1.
Am luat de la Poștă cele două volume ale cărții La seconde guerre mondiale, din seria scoasă pe vremuri de Larousse – Paris Match. Abia cînd am ridicat cutia (stînd de vorbă cu diriginta despre imprimanta nouă primită de toate oficiile poștale – mare eveniment, s-a scris și în presă – costă o sută de lei și folosește tonnere de 300 de lei bucata), mi-am dat seama cît de grele sînt și am compătimit-o pe Ioana, fiică-mea din Belgia, conștient că i-a fost destul de greu să le pună la poștă. Cartea nu poate fi cumpărată de pe amazon.fr cu carte de credit din România. Am apelat atunci la Ioana, care e în Belgia, s-o cumpere, urmînd să-i trimit banii. Ajuns la BAR, am aruncat asupra celor două volume privirea verificatoare, cea menită a mi face o imagine pe scurt pentru a ști despre ce-i vorba. Am învățat asta de la Stelian Moțiu, pe vremuri. După ce cumperi o carte să n-o așezi în raft pînă nu vezi cam ce conține. Asta pentru a ști cît de cît ce ai în bibliotecă. Stelian Moțiu spunea că trebuie să corectezi personal, cu pixul, greșelile de tipar denunțate de regulă într-o precizare de la finele cărții. N-am aplicat învățătura asta la cele două volume. Fuseseră tipărite în Franța, nu în România!
Fiecare volum are un vînzător diferit. Așa se explică deosebirile dintre pachete. Primele pagini din primul volum sînt consacrate fenomenului Hitler, sub titlul Iată aceste Austriac, Adolf Hitler, scos din mizerie prin mobilizare și integrat în armata bavareză. Urmează două pagini deosebite prin pozele de excepție:
Niciodată cultul personalității n-a atins această amploare și această frenezie.
Dominate de fotografii, cele două pagini de format mare au drept text cîteva rînduri, din care extrag acest amănunt: „Pe treptele scării de la Cancelarie zac grămezi de flori aduse de femei și copii”.
O lovitură procurarea cărții!
Evident, mă grăbesc să văd cum e tratat Stalingradul. Bătăliei, incluzînd Contraofensiva sovietică, îi sînt rezervate 15 pagini, sub genericul Dramaticul Stalingrad. La o simplă privire sesizez că mari noutăți în amănunte și viziune nu sînt. Deosebit față de alte abordări mi se pare Grupajul de fotografii de două pagini intitulat:
În Stalingradul în ruine, Nemții și Rușii continuă experiența Madrid, aluzie la prima confruntare dintre Germania și URSS, mai puțin amintită, cea din vremea Războiului civil spaniol.
2.
Sub puterea năravului meu blestemat de a epuiza un subiect din punct de vedere documentaristic, am cumpărat de pe Kindle Store varianta electronică a cărții Constantinople. The Last Great Siege. 1453 de Roger Crowley. De pe Internet aflu că în varianta tipărită cartea poartă un titlu academic, descurajant în plan comercial:
1453: The Holy War for Constantinople and the Clash of Islam and the West, tipărită la Hachette Books, în 2005.
Varianta electronică apare în 2009. La început mi-am zis să mă rezum doar la Giustiniani. Am pus la Search cuvîntul Giustiniani și răspunsul m-a surprins nițel:
Condotierul e unul dintre personajele principale ale cărții, văzut ca adevăratul comandant al Apărării. După primele pasaje despre Giustiniani, am simțit nevoia să iau cartea de la început. Pînă acum au fost suficiente pagini pentru a-mi da seama că e o carte în stilul Școlii englezești de azi de a face Istorie.
Școală strălucit întruchipată de Antony Beevor cu faimosul său volum despre Stalingrad. Fără a ceda popularizării reprezentanților acestei școli fac literatură pe seama Istoriei, sub semnul Adevărului: Istoria – marele prozator.
Chiar de la început mă atrage Harta Constantinopolelui din 1453. Îmi e de mare folos în refacerea drumului lui Mehmed din cartea franțuzului André Clot, Mehmed II : le conquérant de Byzance (1432-1481), Paris, Perrin, 1990. Regăsesc în cartea lui Roger Crowley elogiul Zidurilor, făcut și de mine. Acest elogiu e justificat prin aura de legendă a Zidului în cei o mie de ani de Bizanț. Construcției i se atribuie puteri Dumnezeiești. Zidul dă măreție Bizanțului. Autorul imaginează pe nebizantini venind din pustietăți și dînd deodată cu ochii de Constantinopol sub înfățișarea Zidurilor. Cum să nu rămînă impresionați de priveliști și prin asta convinși de atotputernicia bizantinilor!
Mă gîndesc imediat la un eseu despre utilizarea construcțiilor mărețe și pentru a impresiona propagandistic.
Cetatea, castelul, catedrala, ivite pe neașteptate în lumea de colibe impuneau din start celor mulți și obidiți ca semne ale unei Puteri pe care trebuie s-o accepți ca legitate.