„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Martorul mincinos
După ce, un timp, practică meseria de martor mincinos, Vasile Şandru din Vintileasa Vale se apucă de furat de prin autoserviri. Despre perioada primei meserii, Vasile Şandru avea de spus numai lucruri plăcute. Nu era prea greu, se cîştigau bani buni şi, spre deosebire de alte profesii, nu scădea în planul cererii, indiferent de întîmplările din jur. — Pentru că – zicea Vasile Şandru cînd venea vorba de meseria de martor mincinos – orice s-ar întîmpla pe lume, cît timp mai există oameni, se vor găsi oricînd doi inşi care să se certe din te miri ce. Să se certe nu oricum, ci atît de rău, încît, la un moment dat, să nu mai ştie nimeni cine e învingătorul.
Continuați lectura >
Tik-tokuri pe sărite
- LXXVIII - Orășel de munte Orășel de munte, trecut cu vederea de Drumul european. Ca să-l vizitezi, trebuie să faci la stînga, cum te duci spre Iași, să zici în gînd o rugăciune pentru a scăpa viu și nevătămat din Încercarea cumplită care sînt gropile din asfalt și să nu iei în seamă babele în mersul lor cocîrjat de la Drumul european la căsuța din orășel. Pe aleea proaspăt marcată cu var de primărie, puțini sînt trecătorii la ora asta, a amiezii, cînd prin blocuri, prin căsuțe, gospodarii și gospodărițele s-au așezat la masă. Văd doar: — O mamă și o fiică, ducînd sacoșe categoric pline, se îndreaptă spre stația de autobuz...
Continuați lectura >
Am dus Pisica a III-a la tuns!
A venit Ziua crucială! O zi asemănătoare celei despre care Vasile Alecsandri scria, referindu-se la Asaltul redutei Grivița: „Veni și ziua de asalt Cea zi de sînge udă. Părea tot omul mai înalt Față cu moartea crudă.” Nu e vorba nici de asalt, nici de zi de sînge udă. Ducem Pisica la Cabinetul veterinar de pe strada Henri Coandă în care dă strada Nicolae Iorga, în care dă Intrarea Nicolae Iorga și așa mai departe, mai ceva ca în Lanțul slăbiciunilor. E o zi crucială, pentru că: a) Trebuie s-o vîrîm în cușcă pe pisicuța. Experiență în premieră și, prin urmare, nu scutită de complicații.
Continuați lectura >
Blestemul normelor impuse creației
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Debutînd sub astfel de auspicii, noua literatură se va dezvolta în mod nefiresc, permanent supusă trăsăturilor prestabilite. Realismul socialist nu se conturează din explorarea realităţii literare concrete, ci e anterior acesteia. Aceasta e valabil nu numai pentru întreaga literatură, ci şi pentru o operă literară anume. Trăsăturile ei fundamentale preexistă. Atît ca ghid pentru felul cum va fi receptată, cît şi ca schemă cu care porneşte creatorul în aventura sa estetică.
Continuați lectura >
Pînă unde poate ajunge demenţa în presă
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 289, anul II, luni, 7 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Într-un articol intitulat „Violul moral“, publicat în Libertatea de sîmbătă, Octavian Andronic, redactorul-şef al ziarului, scrie negru pe alb că fetiţa violată în Herăstrău plecase de acasă pentru a participa la crosul organizat de Evenimentul zilei. Pe această bază, el acuză ziarul nostru de responsabilitate morală pentru gravul incident. Citind aceste lucruri ne-am spus, mai întîi, că Octavian Andronic a fost beat cînd le-a scris.
Continuați lectura >
Un biet bunic taie un salcîm
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 288, anul II, sîmbătă, 5 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Într-o scrisoare uşor stîngace, dar tocmai prin aceasta impresionantă, Mariana Crețu, o tînără de 20 de ani, dintr-un sat de lîngă Buzău, îmi povesteşte următoarea întîmplare. Într-o duminică din februarie, acest an, bunicul ei dinspre mamă, om de 67 de ani, şi fratele ei, de 15 ani, venind de la tîrg, de la Pogoane, cu căruța, au intrat în pădure şi au tăiat un salcîm pentru oişte. Bunicul domnişoarei Mariana e un om cu frica lui Dumnezeu. N-a furat în viaţa lui un capăt de aţă, n-a fost amendat niciodată.
Continuați lectura >
Sărită din Mersul trenurilor
Din cauza unei greşeli de tipar, noua ediţie din Mersul trenurilor sărea peste Gara Floreşti, trecînd direct la următoarea, Mărăşeşti. Un timp, angajaţii nu realizară gravitatea întîmplării. În loc să se îngrijoreze, mulţi făcură haz pe seama celor care tipăriseră Mersul trenurilor, ajungînd la o concluzie inevitabilă în astfel de situaţii: — Erau beţi criţă! După un timp însă, se alarmară. Treptat-treptat, numărul celor care coborau în staţie se împuţină. Tot mai mulţi călători preferau să meargă pînă la următoarea, Mărăşeşti, de unde luau autobuzul înapoi, spre Floreşti. Cînd deschideau uşa, pentru a coborî, dădeau cu ochii de o clădire din cărămidă, cu acoperiş din ţiglă roşie, pe al cărei frontispiciu scria Floreşti.
Continuați lectura >
Tik-tokuri pe sărite
- LXXVII - La Castelul Peleş Pe şoseaua care înconjoară dîmbul, ca și cum l-ar ocroti, urcă zeci de ATP-uri, vehiculele la modă în Bucureşti şi în ţară. Ceva între Mercedesuri de lux şi tractoare IAR fabricate în România prin anii ’50 ca o sfidare adusă imperialiştilor anglo-americani. Se dau în vînt după ele nu numai băieţii de bani gata, dar şi taţii acestora. Junilor le crează iluzia sporturilor extreme, una dintre formulele de a omorî spleenul. Bărbaţilor maturi, ca să nu zicem copţi, iluzia – şi mai mare – a unei virilităţi revenite peste noapte. Arar coboară panta cîte un jeep fălos. Geamuri fumurii, bară pentru înfruntat lianele din jungă, faruri puternice, special concepute pentru a descuraja tigrii.
Continuați lectura >
O recunoștință față de Stăpînă ca a Poporului Muncitor față de Partidul Comunist
Deși noiembrie așteaptă să preia de la octombrie diligența timpului ca o pereche de cai de poștă înainte ca poștalionul să dea buzna pe porțile deschise, în Marele Oraș e cald. Și dacă e cald, jivinele au ieșit la soare. Pe Henry Coandă, lîngă Cafeneaua fără nume și peste drum de restaurantul „cu specific românesc”, stă covrig cîinele zis Bătrînelul. I-au căzut cîțiva dinți, iar barba albă poate fi văzută oricînd ca o bărbuță de vârstnic cochet. Puțină lume la Cafeneaua fără nume. Doar cîțiva inși – tineri și tinere – stau pe băncile în forma dolarului de pe tastatură, în fața unei cești ca pretext pentru a flecări.
Continuați lectura >
Un concept impus: Realismul socialist
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Indicînd literaturii norma sesizării şi cultivării „mlădiţelor noului“, articolul „Să smulgem din noi poziţiile de auto-apărare ale capitalismului!“ introduce în critica şi teoria literară a anilor 1947-1953 faimosul concept al realismului socialist. Cu puţin timp înainte, la Consfătuirea cu cititorii a revistei Contemporanul din 26 octombrie 1947, Leonte Răutu, membru al Comitetului Central al Partidului, declara solemn că linia progresului în artă e cea a realismului socialist, linie adoptată de creatorii din România la Congresul U.S.A.S.Z. din 18-19 octombrie 1947: „Noi socotim că linia progresului în artă şi cultură...
Continuați lectura >