„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

admin_adrian

Ce țară, domnule!

Procesul mitropolitului Ghenadie pasionase lumea româ-nească poate tot atâta cât o pasionase, la vreme, evenimentul Unirii. Sentimentul public rănit de nedreptatea ce simțea că se face înaltului ierarh, al cărui rest de viaţă s-a scurs în caritate și binefaceri, reacționa viguros împotriva guvernului Sturdza. Opoziția, apoi, indignată de calomniile ce se culegeau împo-triva chiriarhului[1] până și din fundul ocnelor, prinsese prilejul să pornească acțiunea de răsturnare.

Continuați lectura >

Și pisicile preferă Libertatea Robiei aurite

Din cînd în cînd, noaptea, mă trezesc din somn mieunăturile lui Totolici. Au ceva ultradramatic. Așa vor fi sunat strigătele celor închiși la Lublianka în prima noapte. Sau ale lui Edmond Dantes în nopțile din Chateau dʼIf. Soția spune că vrea să-i dăm drumul afară. Cum adică? întreb eu, pragmatic. Am vîrît în el 20 de milioane de lei cu tratamentul, cu internarea, deși mai strănută încă. Păi, dacă-l lovește o mașină se duc pe apa sîmbetei, cît ai clipi, 20 de milioane de lei! Soția îmi aruncă o privire ucigătoare.

Continuați lectura >

Nevoia de a hali priveliști. Războiul galeriilor la Madrid

Ghidurile ţin neapărat să mă convingă că Plaza Major, unul din locurile cele mai turistice ale Madridului, oferă celui dispus – prin intermediul a 437 de balcoane ale celor 136 de case înconjurătoare – spectacolul Pieţei, un soi de ogradă atingînd mărimea unui hectar de islaz comunal. Actualmente locuite, casele nu permit turiştilor să ia loc la balcon şi să se uite la cele ce se întîmplă în Piaţă. În schimb, graţie numeroaselor cafenele în aer liber din latura dreaptă a Pieţei, clientul poate consuma nu numai spectacolul clădirilor vechi, unele dintre ele, zice-se, celebre.

Continuați lectura >

Numărul dușmanilor de clasă creștea de la o zi la alta

Lecturi intense din Cumpăna luminilor, cărțoiul lui Nicolae Jianu, premiat în 1952. Dincolo de fișele pentru Istorie – personaje robot în materie de Muncă, încropeli cînd vine vorba de psihologie, substituirea nevoilor materiale cu cele revoluționare – remarc teza sinistră a Epocii: Nu sînt greșeli ci doar acțiuni dușmănoase. E mai mult decît interesant că, deși imensa majoritate a oamenilor muncii își vedeau de treburi, numărul dușmanilor poporului creștea de la o zi la alta:

Continuați lectura >

O victorie a ordinii de drept

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 127, anul I, marți, 17 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Am mai scris şi altă dată că instaurarea democraţiei în România depinde fundamental de oameni. Putem avea noi Constituţia cea mai democratică din lume. Putem avea noi instituţii ale statului de drept care mai de care mai mîndre şi mai frumoase. Putem avea noi legi dintre cele mai solide care să vegheze la buna funcţionare a acestor instituţii.

Continuați lectura >

Un act de stare civilă

Cine a cunoscut pe Panu în intimitate știe că nici una din câte vietăți a făcut Dumnezeu de pe chipul și asemănarea sa nici una nu întrecea pe șeful radicalilor în impulsivitate și în egoism – deși de fenomenală cultură, spiritual și, când n-avea arțag, de comerț foarte agreabil. Irascibil, rebarbativ și personal foarte, șeful radicalilor nu  putea fi apropiat decât de familiari – și dintre aceștia nu-i intrau în voie decât meșteșugarii, cei care îl studiau pentru a-i găsi latura prin care să-l stăpânească.

Continuați lectura >

Tot ce zboară se vînează!

Pe cimentul podelei, acoperit parțial cu un covor înfățișînd un leu care-și suge laba din motive care ne scapă, doarme unul dintre cei doi dulăi ai prăvăliei. E o nădușeală groaznică. Nevasta proprietarului stă la tejghea și-și face vînt cu un maculator ieșit din uz. În fața ei, nițel mai la dreapta, un ventilator zbîrnăie din răsputeri pentru a arăta că e harnic și nu consumă degeaba curentul electric. Prin fața ușii scoase din țîțîni, pentru că numai astfel stă larg deschisă, trec fetele mari ale Orășelului, conștiente de sînii lor fără sutien.

Continuați lectura >

Nevoia de a hali priveliști. Spectacolul pe gratis al străzii Dizengoff

Nu numai Parisul, dar şi toate celelalte oraşe mai acătării ale lumii, oferă consumatorului din cafenele şi restaurante spectacolul pe gratis al străzii. Curios rămîne că proprietarii nu s-au gîndit să includă în preţ şi unele întîmplări urmărite de turist cu încîntare şi, în consecinţă, aduse acasă din călătorie în memoria pe post de geamantan. Eu, de exemplu, la Tel Aviv fiind, am beneficiat de două astfel de întîmplări neobişnuite, care nu m-au costat nimic.

Continuați lectura >

Despre pupincurismul zelos

Profit de plimbarea de după amiază pentru a face un popas la Anticariatul din Piața Universității. Data trecută voisem să cumpăr o Antologie de lirică proletcultistă, ceva consacrat, dacă nu mă înșel, „trecutului negru”, de care poeții ( noi!) mai ales se despărțiseră pentru totdeauna. O pusesem deoparte, dar ajuns acasă mi-am dat seama c-o uitasem acolo unde o pusesem. O găsesc ușor acum, pe raftul cu cărți la preț redus. Dau aici și peste Jurnalul lui Halder (cred că l-am descărcat de pe facebook), și peste cele trei volume din Memorialul lui Napoleon, tipărite la BPT.

Continuați lectura >

Un guvern care va pili reforma

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 125, anul I, sîmbătă, 14 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Întrebate, nu de mult, dacă vor vota Cabinetul Văcăroiu, partidele de opoziţie au declarat că nu se pot pronunţa pînă la prezentarea în Parlament a Programului guvernamental. Ele au  sugerat, astfel, că aşteaptă de la acest moment o limpezire în ce priveşte opţiunea politică o noului guvern. Aşteptare cu atît mainecesară, cu cît evenimentele premergătoare momentului de ieri, din parlament, nu reuşiseră să răspundă la întrebarea ce fel de guvern va fi, pînă la urmă, cel condus de dl Nicolae Văcăroiu.

Continuați lectura >