„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Am fost la Comisia anticorupţie
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 309, anul II, miercuri, 30 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Luni, 28 iunie, am acceptat invitația lui Romul Vonica, preşedintele Comisiei anticorupţie, de a mă prezenta în faţa acestei comisii pentru a da relaţii despre publicarea de către Evenimentul zilei, jurnalul pe care îl conduc, a dezvăluirilor generalului Florică. Această comisie s-a constituit în urma apariţiei în ziarul nostru a acuzațiilor de corupţie şi trafic de influenţă aduse de fostul comisar-şef împotriva unor demnitari. Aşa cum se arată şi în hotărîrea de înfiinţare, comisia are drept obiectiv principal anchetarea cazurilor incriminate de generalul Gheorghe Florică.
Continuați lectura >
Duşmanul care doarme
Treierişul lui 1949 se anunţa pentru plasă, ca şi cel din anii anteriori – 1947-1948 – drept un fel de Stalingrad al mobilizării. Aşa zisese primul-secretar al Comitetului PMR al plăşii, Gavrilă Nenicu, pînă mai ieri croitor sărac, după cum scria în sutele de biografii întocmite cam la o lună o dată, cînd venea o nouă şi cruntă verificare. Toţi cei din sală aplaudară la cuvîntul Stalingrad. De fapt, ţîşniseră în picioare şi bătuseră din palme pînă li se înroşiseră, la prima parte din denumirea oraşului legendar, Stalin.
Continuați lectura >
Tik-tok-uri pe sărite
- XCVI - Afiş Pe trunchiul stejarului folosit de toţi din zonă ca avizier gratuit se văd lipite mai multe afişe. Unul anunţă c-a găsit o pisică pe care nu poate s-o mai ţină, deoarece nu ştie cum o cheamă şi, cînd îi zice, pis-pis, se repede să-l zgîrîie. Un altul caută doamnă singură, intelectuală, nefumătoare, dar mai ales care să nu sforăie, în vederea unei eventuale căsătorii. Pe la mijloc, a fost lipit acest anunţ: Dăm afară vînzător de dulciuri, dacă găsim unul mai bun. Cel de acum s-a spurcat la cataifuri cu frişcă!
Continuați lectura >
La Cabinetul de lucru al tovarășului Gheorghiu-Dej
Sîmbătă, 20 martie 1965. Presa din România anunță moartea lui Gheorghiu-Dej. Corpul neînsuflețit e depus la Palatul Republicii. Publicul are acces începînd cu duminică, 21 martie 1965, ora 11. Cabinetul de lucru al lui Gheorghiu-Dej din sediul C.C. al PMR poate fi vizitat însă chiar din 20 martie 1965. Scînteia de duminică, 21 martie 1965, își permite să tipărească astfel amplul reportaj: La Cabinetul de lucru al tovarășului Gheorghiu-Dej. Sîmbătă, 20 martie. În fața sediului Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român o mare mulțime de oameni s-a adunat din primele ore ale dimineții.
Continuați lectura >
O normă criticată în anii destalinizării: Ascetismul omului nou
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Reducerea vieţii sufleteşti la problemele producţiei, excluderea altor dimensiuni ale vieţii interioare, ascetismul neverosimil, ţin de un anume model de om propus de perioada 1947-1953: Un om care nu trebuie să aibă preocupări în afara producţiei şi a luptei de clasă. Desigur această concepţie simplistă, dogmatică, privind socialismul nu este afirmată în nici un document de partid. Ea îşi găseşte însă întruchiparea într-o absenţă a preocupărilor pentru problemele de viaţă, personale, ale oamenilor muncii, pentru alte dimensiuni ale vieţii decît producţia.
Continuați lectura >
Un partid social-democrat: PAC
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 308, anul II, marți, 29 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Bizara decizie a lui Nicolae Manolescu de a refuza presei prezenţa la lucrările Convenţiei naţionale a PAC, de sîmbătă, 28 iunie 1993, n-a putut decît să-i nedumerească pe toţi jurnaliştii. Nicolae Manolescu e un reputat scriitor şi publicist. După decembrie 1989, domnia-sa a preluat conducerea celui mai puternic săptămînal cultural din ţara noastră: România literară. Atît înainte de decembrie 1989, cît şi după accea, Nicolae Manolescu s-a afirmat ca unul dintre cei mai aprigi susținători ai dreptului la independenţă și curiozitate al celor ce țin un condei în mînă.
Continuați lectura >
Oameni și întîmplări din Vintileasa (3)
Condica De un colț al raftului cu parfum sovietic și păcură de uns roțile la căruță, spînzură într-un șnur de mărțișor Condica de sugestii și reclamații a Magazinului mixt Prietenia între popoare. Dan Dănilă, gestionarul, invidiat de tot satul, pentru că știa înaintea tuturor cînd se aduc curele de ascuțit bricele, îi dădea cîte un bobîrnac din cînd în cînd, semn de prețuire duioasă. Dan Dănilă se număra printre puținii vînzători din raion care îi invita pe consumatori să scrie în condică, după ce aceștia își terminau cumpărăturile. Toți, fără excepție, scriau de bine despre vînzător.
Continuați lectura >
Tik-tok-uri pe sărite
- XCV - Terasa Carnivore În Piața Mare, denumită astfel, deși ea nu e deloc mare, s-a deschis Terasa Carnivore. La intrare, mai precis la cîțiva metri de intrarea sub forma unui Arc de Triumf din placaj, împodobit cu flori artificiale, îți arată mustățile un tigru de pluș, ce se vrea fioros, dar care nu reușește decît imboldul de a-l mîngîia pe cap. Felina, cum i-ar spune reporterițele, întruchipează Carnivorele pentru care s-a deschis Terasa Carnivore. Carnivore care includ, întîi și-ntîi, omul.
Continuați lectura >
Două ore în vila Elenei Lupescu, din Parcul Filipescu
Alături de documentele de arhivă, de jurnale intime, de fotografii și înregistrări audio, Presa vremii se constituie într-un Document semnificativ prin ipostaza de Istoric al Clipei. Grație Presei aflăm date importante despre realitățile unei perioade. Inaugurăm această rubrică prin reproducerea unui reportaj din Porunca Vremii, marți, 15 octombrie 1940, din fosta vilă a Elenei Lupescu, deschisă prin Hotărîre de Guvern vizitelor publicului larg, pentru ca acesta să se convingă de „luxul în care trăia Metresa regală”.
Continuați lectura >
La întîlnire, personajele pozitive vorbesc despre șuruburi, nu despre dragoste
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) În acelaşi timp, conceput ca un model de imitat, personajul pozitiv poartă în sine posibilitatea de a fi supus unor numeroase interdicţii, toate dependente de concepţia politică privind omul nou. Indiferent de înţelegerea raporturilor literaturii cu propaganda şi agitaţia, de sensurile conferite conceptului de tipic, personajul pozitiv, ca întrunire a unor trăsături moral-politice exemplare, urmează îndeaproape concepţia politică privind idealul de om nou.
Continuați lectura >