La marginea satului, între ultima casă din Vintileasa şi prima din Vătraiul, adică exact acolo unde se va construi, peste cîţiva ani, cartierul rezidenţial al îmbogăţiţilor din Floreşti, primarul se gîndi să amenajeze un loc din poezia lui Eminescu. Gavrilă Tacu nu ştia din poetul naţional decît textele devenite romanţe şi, mai ales, cel cu Trece lebăda pe ape/ Printre trestii să se culce. Ori de cîte ori se îmbăta, lălăia versurile astea pînă-i dădeau lacrimile şi cădea cu capul pe masă. Se trezea însă într-o altă stare de spirit, net diferită de prima, drept pentru care sărea în sus, zbierînd...

Străjuind Vintileasa, se înalţă la Apus Măgura, cel mai mare deal din ţară. Sus, pe creastă, se află Observatorul, o schelărie metalică de vreo sută de metri, din care se poate vedea departe, pînă la Siret, satele scăldate în pulberea albă a zilei. De aici, se spune, deşi nimeni n-a putut s-o dovedească, doi inşi din sat au văzut într-o zi Constantinopolul. Cei doi, Toader Maican şi Titi Cristea, erau la coasă, în Măgură, într-o zi de august a anului 195…. O zi de secetă cruntă, în care cerul, aprins, plutea peste pădurile joase, pînă la poale. După masa de prînz, se întinseră să se odihnească.