Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 222, anul II, joi, 18 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
În pagina a opta a numărului de față publicăm răspunsul Procuraturii la plîngerea penală făcută împotriva Evenimentului zilei de un cetățean al republicii. Cetățeanul respectiv se numeşte Stelian Moţiu şi e director cu publicistica la cotidianul Azi. Altfel spus, la oficiosul mascat al dlui Petre Roman. Din adresa trimisă ziarului Azi de dl procuror Eugen Vasiliu, cititorii noştri află un lucru care s-ar putea să-i surprindă: între 6 şi 11 martie 1993, Evenimentul zilei s-a aflat în ancheta Procuraturii. Spun: ar putea să-i surprindă, deoarece ei nu ştiu ca ziarul nostru să fi comis vreun lucru atît de grav încît să pună în mişcare ditamai instituţia statului de drept şi s-o facă să-şi piardă un timp preţios, pe care l-ar fi putut dedica mult mai bine corupției şi hoției generalizate la nivel național. Documentul emis de Procuratură îi lămureşte într-un fel. Instituţia s-a sesizat la această gravă acuzaţie adusă Evenimentului zilei de către dl Stelian Moţiu: încălcare a drepturilor şi libertăților cetăţeneşti. Acelaşi document relatează convingător faptele care l-au determinat pe dl Stelian Moţiu să-şi iasă din tulburarea sa definitorie pentru a se adresa Procuraturii prin paginile ziarului pe care-l conduce. Ce nu lămureşte Procuratura e altceva, mult mai important, şi care explică de ce o instituție atît de serioasă s-a apucat să piardă timpul pentru a ancheta ceea ce e, în ultimă instanță, o prostie. Şi anume că incidentul din noaptea de 24-25 februarie 1993 a fost pretextul pentru declanşarea unei virulente campanii de presă împotriva Evenimentului zilei. Libertatea, Ora, Vremea, România Mare şi Azi s-au constituit într-o alianță a indignării isterice şi fără egal. O alianţă de moment, ivită din motive diferind de la o publicaţie la alta: Libertatea, pentru că mai-marii ziarului consideră ediția noastră de prînz o concurenţă periculoasă; Ora, pentru că patronul ziarului, dl Viorel Cataramă, e supărat c-am dezvăluit modul în care a pus domnia-sa mîna pe PNL; Azi, pentru că articolul nostru în care arătam că domnişoara Oana Roman circulă la două noaptea pe trotuar nu cu picioruşele personale, ci cu ditamai automobilul l-a supărat profund pe tatăl dumneaei, dl Petre Roman; Vremea şi România Mare, pentru că patronii celor două publicații, Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor, văd negru înaintea ochilor cînd aud de Evenimentul zilei. Și pentru că prostia n-are linişte pînă cînd nu se exprimă şi de la tribuna Parlamentului, incidentul din noaptea de 24-25 februarie a dat lui Corneliu Vadim Tudor prilejul unei fulminante interpelări în Senat.
Cititorii noştri pot fi surprinşi citind documentul din pagina a opta şi dintr-un alt motiv. Evenimentul zilei n-a suflat o vorbă pînă acum despre ancheta Procuraturii. Imaginați-vă să se fi întîmplat asta unui alt ziar! Ce patetisme pe tema represaliilor la care e supusă presa liberă! Ce atacuri furibunde la adresa Procuraturii şi a regimului! Noi însă am tăcut. Şi nu pentru că n-aveam dreptate. Am tăcut pentru că am considerat absolut firesc gestul Procuraturii. Atacurile din presă ca şi interpelarea din Senat sfîrşeau toate, fără excepţie, prin întrebări în genul: ce face Procuratura? Cum e posibil ca Procuratura să nu se sesizeze? În turmentarea sa, Stelian Moţiu şi-a prezentat articolul drept plîngere penală împotriva ziarului nostru. Aceste luări din scurt de tip Scînteia ne demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că mentalitatea comunistă mai e o realitate a presei noastre. În aceste condiții era mai mult decît normal ca Procuratura să se pună în mişcare. Anormal ar fi fost ca ea să rămînă pasivă.
Am tăcut apoi şi pentru că întreaga întîmplare ne-a scîrbit. Din ianuarie 1990 şi pînă acum, nici subsemnatul, nici publicaţiile pe care
le-a condus n-au cerut anchetarea vreunui coleg de breaslă sau a vreunei publicaţii. Am polemizat cu mai toate ziarele şi revistele apărute în această perioadă. Am scris şi am publicat numeroase pamflete. Niciodată însă n-am invocat intervenţia Procuraturii sau a Poliţiei. Am considerat şi consider că, oricît de mare ar fi adversitatea dintre noi, gazetarii, ea trebuie să rămînă strict în planul scrisului. Din acelaşi motiv, Evenimentul zilei, ca şi toate celelalte publicații pe care le-am condus, a evitat să facă dezvăluiri privind matrapazlîcurile altor publicaţii sau ale altor colegi de breaslă. Şi aceste matrapazlîcuri sînt destule, vă garantez. Avem dovezi despre fiecare. Nu le-am publicat şi nu le vom publica însă, pentru că – după opinia mea – noi, jurnaliştii, sîntem destul de duşmăniți de alții pentru a ne mai duşmăni şi între noi. Ar fi cazul să înţelegem cu toții acest aspru adevăr. Pînă nu e prea tîrziu.
