„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Leul care a murit, pentru că suferea de Anonimat
Vlad Vlădescu, proprietarul celei mai frumoase case din sat, ce mai încolo şi încoace, palat în toată regula, a ajuns la sapă de lemn. N-ar fi cine ştie, dacă, printre alte multe proprietăţi de care Vlad Vlădescu a vrut să scape, înainte de a se muta la Floreşti, într-un apartament de bloc, n-ar fi fost şi un leu, singura fiară sălbatică din ceea ce el şi-ar fi dorit să fie Grădina sa zoologică. Aşadar, Vlad Vlădescu a donat comunei Vintileasa, cum scria actul depus la Primărie, „un leu (adică animalul, nu bancnota)“.
Continuați lectura >
Tik-tokuri pe sărite
- LXXX - Realul În scuarul de pe stînga al Șoselei Kiseleff, cum te duci spre Casa Scînteii, s-a deschis un Tîrg Second hand. Celălalt scuar e ocupat cu statuia în bronz a unui înțelept pakistanez, dezvelită cu ani în urmă, cînd la noi venise președintele Pakistanului pentru a verifica dacă Drumul Mătăsii ar putea trece prin România. A plecat apoi convins că nu poate trece. S-a pricopsit în schimb cu o statuie. Aici se vînd: Mobilă sculptată, gramofoane, medalii de pe vremea lui Stalin, șfeșnice de bronz, dar și de argint, oglinzi coclite, carnete de partid, dintre cele pe care posesorii nu le-au aruncat, după decembrie 1989...
Continuați lectura >
„Din dragoste pentru cîinii noștri”
Pe Coasta de Azur, unde tot mai mult cîini țin locul copiilor pentru Strada mare, loc de promenadă, de ieșire în priveală, zic, căcărezele sînt cea mai mare problemă. Localitățile de pe Coasta de Azur, încercate de invazia noilor barbari, turiștii, au multe WC-uri publice. Pentru oamenii sub formă de turiști, indicatoare ostentative arată cu degetul încotro să meargă pentru a-și face treaba (mică sau mare) altfel decît în tufișuri. Cîinilor nu le e de nici un folos. Urinării în public, pentru a-și marca teritoriul, i se adaugă facerea trebii mari pe unde apucă.
Continuați lectura >
Cum a apărut Monopolul Principialității
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Stă în firea scriitorilor, criticilor şi publiciştilor, ba chiar şi a tuturor condeierilor, să se considere, într-o confruntare de idei, ca fiind singurii deţinători ai adevărului. Cu atît mai firească e, în contextul anilor de început ai literaturii socialiste, pretenţia unor critici şi publicişti, a unor grupări literare că punctele lor de vedere şi nu altele exprimă cu adevărat concepţia revoluţionară în domeniul creației. Şi ca urmare a politicii speciale din anii 1944-1947...
Continuați lectura >
Corupţia a început să fie încolţită
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 292, anul II, joi, 10 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Drama tuturor dezvăluirilor din presă privind afacerile de corupție a constat, din decembrie 1989 pînă acum, în ineficienţa lor absolută. Deşi fiecare caz denunţat a fost însoțit de dovezi elocvente, nimic nu s-a pus în mişcare. În aceste condiții, a fost mai mult decît normal ca fiecare scandal să se stingă în cele din urmă. Oricît de înverşunată ar fi fost o publicaţie în campania sa, era inevitabil ca, după un timp, să renunţe. E o lege a jurnalisticii româneşti că nu poți susţine o campanie prea mult timp, mai ales dacă e nu e luată în seamă.
Continuați lectura >
Lupta împotriva copierii la examen
Bacalaureatul fusese precedat în acel an de o avalanșă de zvonuri. Prăvălită peste țară, avalanșa îi zăpăci pe toți: profesori, directori, inspectori școlari, prefecți, primari, părinți și elevi. Pe primii, pentru că zvonurile anunțau un salt înspăimîntător în perfecționarea mijloacelor de copiere la Bacalaureat. Prin studiourile Tv, frecventate de oameni care citeau wikipedii, se făcea comparația cu inventarea tunului, care făcuse inutile zidurile cetăților, pînă atunci insensibile la arme și săgeți, și pusese capăt Evului Mediu.
Continuați lectura >
Tik-tokuri pe sărite
- LXXIX - Afacere Nelu Măcăluță a dus-o dintr-o afacere proastă într-alta, pînă cînd descoperi una: Cumpără fabrica de pînză de steaguri ca să o transforme în fabrică de veșminte preoțești. Cererea era uriașă. Era nevoie în continuare de steaguri, drept pentru care Nelu păstră producția reducînd-o însă la nivelul unui atelier. Pentru veșmintele monahale primea comenzi de peste tot. Se înființau pe bandă rulantă noi biserici, noi schituri și noi mînăstiri. Toate orașele mai pricopsite își trînteau în centru Catedrale. Preoții erau convocați la sfințiri transmise în direct de televiziuni.
Continuați lectura >
Un dezastrul pentru creație: Monopolul principialității
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Cercetat astăzi, cazul „La scara 1/1“ nu pare să conţină ceva deosebit. Un volum de versuri aparţinînd unei debutante, Nina Cassian, face obiectul unor aprecieri diferite din partea a doi critici, Ov. S. Crohmălniceanu şi Traian Şelmaru, expuse în două publicaţii diferite, Contemporanul şi, respectiv, Scînteia. Controversa dintre cei doi critici vizează raporturile cu viața ale liricii din volumul „La scara 1/1“. După cronicarul literar al Contemporanului care semnează în numărul din 23 ianuarie 1948...
Continuați lectura >
De cîte feluri sînt lingușirile pisicești
Noaptea tîrziu, cînd vin acasă, de cum deschid ușa, îl văd pe Tzontzy așezat pe locul în care-mi pun geanta în vederea descălțării. Aici, în hol, între ușa care dă spre sufragerie și ușa spre holul din stînga bucătăriei, se află o mobilă alcătuită dintr-un mic dulăpior și un loc de stat jos. Cînd plec de acasă, mă așez acolo pentru a mă încălța, dar și pentru a-i imita pe ruși înainte de a porni la drum. – Să stăm un pic jos – zic aceștia, cînd au încheiat pregătirile de plecare și nu le-a mai rămas decît să deschidă ușa sau poarta și să iasă. De cum deschid ușa casei, aici îmi pun servieta pentru a mă putea consacra descălțării.
Continuați lectura >
Demiterea lui Cornel Dinu
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 290, anul II, luni, 8 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Cine a urmărit scandalul provocat de dezastrul de la Kosice n-a putut să nu observe că el a repetat, într-un fel, desfăşurarea tuturor scandalurilor de la nivel înalt din ultimul timp. În clipa izbucnirii sale, toată lumea părea de acord că antrenorul Cornel Dinu, principalul artizan al dezastrului, trebuie destituit. Consensul era însă iluzoriu. Slujbaşii lui Cornel Dinu, intimidaţi de furia opiniei publice, tăcuseră cu prudenţă.
Continuați lectura >