„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Monografia satului
În 1985, Culai P. Cunea, profesor de Istorie în apropierea pensiei, hotărî să întocmească monografia comunei Vintileasa. Se apucă, deci, s-o scrie, răscolind prin arhivele primăriei, prin podul şcolii, ba chiar şi prin casele oamenilor, care se speriară rău, crezînd că a început o nouă colectivizare. Pe măsură ce lucra, tot mai multe goluri din istoria satului i se conturau fatal. Ca să le umple, începu să umble prin Vintileasa, întrebînd bătrînii, dar nici ei nu-şi aminteau prea mare lucru.
Continuați lectura >
Întîmplări cu cai
Pantelimon Găvan a fost cu calul la un medic veterinar din Floreşti. A avut multe bătăi de cap. La rînd, în faţa lui, era o femeie între două vîrste, cu un căţel isteric. Pînă a intra în cabinet, căţelul a lătrat tot timpul calul. Dacă la început, ceilalţi pacienţi – un pisoi cu o problemă la ochiul stîng, un dulău cu gîtul prins într-o pîlnie de ghips, ca să nu-şi smulgă bandajul, şi un ursuleţ cu blăniţa pîrlită – urmăriseră liniştiţi disputa, cînd calul începu să dea semne de nervozitate, pe toţi îi lovi agitația.
Continuați lectura >
File dintr-un jurnal American. Țara tentațiilor culinare la tot pasul
La București fiind, mărșăluind, într-una din zile, pe lîngă o tarabă cu dulciuri, am exclamat, cu un năduf demn de o tragedie shakespeariană: Trecem printr-o lume de calorii! Maxima mea pripită, formulată din mers, viza uriașele tentații care ies în calea celui ce vrea să-și păstreze silueta. Ea se baza, firește, pe experiența realității românești. Cînd am conceput-o, nu fusesem încă în America. De aceea, ea avea, în formă și în conținut, o umbră de îndoială. Dacă ar fi fost să o rostesc în public, ar fi trebuit să o spun în șoaptă. Acum însă, după cîtva timp de stat pe continentul american, pot striga în gura mare, fără teama că m-aș putea înșela:
Continuați lectura >
Deși nimeni nu-și dorește Războiul, toată Lumea lucrează pentru el
Aprilie 2018. Criza din Siria m-a șocat prin iuțeala cu care s-a ajuns la o intervenție militară, fără a se mai proceda la tradiționala comedie a consultării democratice a Parlamentelor. Mi-am amintit imediat de credința istoricilor că Primul Război Mondial putea fi preîntîmpinat, dar că un mecanism fatal a dus la un Măcel pe care nimeni nu și-l dorea și la o Prăbușire a Vechii Ordini care a înghițit și pe cîțiva dintre declanșatorii Conflagrației: Țarul Nicolae al II-lea, Kaiserul Wilhelm.
Continuați lectura >
O şmecherie progresistă
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 211, anul II, vineri, 5 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Scandalul de ieri dimineaţă din parlament e deja ştiut. Graţie transmisiei în direct de către Televiziune, aleşii poporului au putut fi surprinşi într-o ţigănie de neuitat. De la tema propriu-zisă – să se supună sau să nu se supună votului Programul de guvernare – s-a ajuns rapid la aprecieri gen: ai fost comunist, ba tu ai fost comunist. E drept, astfel de etichetări mai trec acum drept înjurături. Nu e însă departe vremea cînd ele vor trece drept elogii. Negustoria din parlament a fost, ca de obicei, compromiţătoare pentru democrație.
Continuați lectura >
Ce-a văzut paznicul fînețelor
Ghiţă Uiban, paznicul fîneţelor din Măgură, se îndrepta către Cotă pe drumeagul uscat din marginea Pădurii satului. Drumeagul de ţară, cu marginile săpate de ploile repezi, ţinea un timp marginea pădurii de stejari, după care cobora lin într-o vale uriaşă, uşor mlăştinoasă, în care păşteau vacile satului. Era duminică după-amiază, puţin înaintea asfințitului. O încremenire lucie, de te-ai fi dat pe ea cu patinele, şedea în aer şi, deşi soarele strălucea vesel, se simţea boarea serii, pîndind în timpul care se scurgea. Vara ajunsese spre sfîrşite, şi-n verdele bătrîn al ierbii se ghiceau deja primele semne ale ofilirii.
Continuați lectura >
Fiecare vacă poartă vestă în culorile Partidului
Grădina Zoologică a Orașului se mîndrea cu un urs. Mare lucru nu avea Grădina pe lîngă urs. Nu departe de cușca ursului, rodea morcovi, ca-n desenele animate, un iepure. Vecină cu ursul era vulpea. Cele cîteva animale din cuști se găseau și în Munții din jur. Era mai greu și, desigur, mai periculos să-i întîlnești în Pădure, dar, oricum nu se putea spune că la Grădina zoologică găseai animale pentru care trebuie să mergi pînă în Africa. Cu toate acestea, Grădina sau mai bine zis Grădinița Zoologică, a ajuns de faimă în toată țara. Nici acum nu se știe cum s-a răspîndit vestea că ursul poate profeți dacă vine sau nu primăvara.
Continuați lectura >
File dintr-un jurnal American. America din mass-media și America din realitate
Americii din filme i se adaugă America văzută de mass-media. America așa cum ne-au înfățișat-o reportajele de televiziune. America așa cum ne-o înfățișează presa. De la televiziune și din ziare știm aproape totul despre Casa Albă. Despre gardul de lîngă care s-a tras asupra clădirii. Despre peluza pe care așteaptă jurnaliștii declarațiile de presă ale președintelui. Am văzut și eu în timpul vizitei la Casa Albă camerele de luat vederi și microfoanele lăsate acolo pe peluză tot timpul pentru orice eventualitate.
Continuați lectura >
Horia Codreanu – fratele Căpitanului – victima isteriei Parașutiștilor sovietici
Stenograma ședinței Guvernului din 14 iulie 1941, de sub conducerea lui Mihai Antonescu, Stenogramă publicată în volumul IV al seriei Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri, Guvernarea Ion Antonescu, iulie-septembrie 1941, ne dezvăluie un eveniment al României reale despre care se știu azi puține lucruri: Asasinarea lui Horia Codreanu, fratele Căpitanului. Despre această întîmplare tragică scrie Valeriu Anania în Memorii, publicate la Polirom în 2008:
Continuați lectura >
Primul miting de strictă specialitate
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 210, anul II, joi, 4 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Ieri, 3 martie, Federația Sindicală a Hidroenergeticienilor a organizat un miting de protest în Piaţa Victoriei. Mişcarea revendicativă s-a bucurat de popasul dlui Ion Iliescu. În drum spre serviciu, unde-l aştepta maşinăria felicitărilor şi a pupăturilor sărbătoreşti, dl preşedinte a binevoit să coboare din maşină şi să se urce în remorca unui ARO. Ca şi înaintaşii săi, Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker, dl Ion Iliescu a folosit această tribună ad-hoc, amintind de frumoasele vremuri ale anilor imediat postbelici, pentru a se adresa nemijlocit maselor muncitoreşti.
Continuați lectura >