Prin Legea adoptată de Parlament în unanimitate, s-a înființat profesia de avocat al animalelor. Acesta poate reprezenta în instanță clienți precum oi, capre, vaci, curci, cai, care depun plîngeri împotriva stăpînilor pentru rele tratamente. Aceeași Lege prevede sancțiuni severe pentru infracțiunile comise de oameni față de animale, inclusiv față de cele sălbatice. Dacă-i spui unui cîine Marș de aici! și acesta depune plîngere penală împotriva ta, riști să te pricopsești cu o amendă contravențională strașnică. Animalul poate cere și despăgubiri morale.
La început a fost doar un zvon. Adus în sat şi lansat la noul bar, Vestul sălbatic, amenajat de Calistrat Cuibuş peste şosea de barul John and Mary al duşmanului său de moarte Vasile Carabă. Pentru a-i face sîc concurentului, Calistrat Cuibuş pusese să i se zugrăvească pe firma uriaşă, acoperind o latură a faţadei, de sus pînă jos, un pistolar nebărbierit cu o pălărie uriașă trasă semnificativ pe frunte şi un Colt nou-nouţ la şold, care scotea limba la barul de peste şosea.
Elisabeta Lăduncă, o băbuţă cuvioasă, văzîndu-şi de-ale ei în Vintileasa Deal, nu-şi mai găseşte locul. Cei doi copii – Lenuţa şi Vasilică – amîndoi rostuiţi pe la casele lor, ea la Braşov şi el, la Bucureşti, aflînd de asta au crezut mai întîi c-a lovit-o iar prevestirea morţii. Din cînd în cînd pe Elisabeta Lăduncă o apucă îngrijorarea că, uite, vine moartea şi ea n-a pregătit nimic pentru asta. Se grăbeşte atunci să meargă la Cimitir, să vadă dacă locul de mormînt cu crucea avînd pe ea scrisă deja numele Elisabeta Lăduncă, n. 13 martie 1930 – m. ....
Reporter: Ce proiecte aveaţi la Revoluţie? Ion Cristoiu: La Revoluţie eram director la revista Teatrul, lunar al Consiliului Culturii. Plecasem de la Scânteia Tineretului, unde fusesem debarcat de la Suplimentul literar al Scânteii Tineretului şi aşteptam un comunism de tip perestoichist. Scriam proză, ştiam că nu voi mai putea să public proză satirică, dar îmi făcusem şi un volum, îl bătusem la maşină şi îl pusesem în bibliotecă, spunând că deja l-am tipărit, deşi nu-l tipărisem.
Interviu acordat Ancăi Mireanu pentru publicația MediaStandard, 30 august 2018. Anca Mireanu: Vă propun să ne uităm puțin în spate, în timp, pe legăturile dintre principalii actori ai evenimentelor de acum. Oamenii ăștia nu vin de nicăieri. Oamenii ăștia au avut istorii în spate. S-au legat între ei. Ceea ce mi s-a părut interesant a fost faptul că, istoria ne poate da răspunsuri în cele mai complicate situații dacă știm să ne uităm în spate. Privind în istoria recentă, am văzut așa: Eduard Hellvig a fost Ministrul Dezvoltării. Corect?
Interviu Adevărul, 19 decembrie 2010 - Ion Cristoiu (62 de ani) vorbeşte despre viaţa lui, aflată într-un glisaj permanent între presă şi literatură. Are o părere din ce în ce mai proastă despre poporul român şi spune că nu crede în prietenie. Jurnalistul care a revoluţionat presa scrisă de după 1989, ca director al cotidianului „Evenimentul zilei“, spune că nu gloria l-a mângâiat, ci pasiunea de a da lovituri de presă.
Rep. – Domnule Ion Cristoiu, este adevărat că ați lucrat la Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist? I.C. – Interesantă întrebare și incomodă. Mi se pune pentru prima dată. Nu, nu am lucrat la nici un comitet central, nici măcar al CC al U.T.C. Am fost gazetar de meserie, am rămas gazetar. Am fost și în conducerea unor publicații, în speță, apropo de UTC, redactor șef-adjunct la „Scînteia tineretuli”. N-am lucrat niciodată și nici nu cred că puteam să lucrez.
Romanul "Delirul" a fost publicat iniţial într-un tiraj de 35.000 de exemplare. Apoi a fost suplimentat cu alte 90.000 de exemplare. La începutul anilor '90, Ion Cristoiu a reeditat romanul "Delirul" eliminând capitolul despre Ceauşescu pe care l-a înlocuit cu un altul despre Stalin din manuscrisul autorului, păstrat de familie. Jurnalul Naţional: Domnule Ion Cristoiu, de romanul "Delirul" sunteţi legat personal mai mult decât oricare alt critic al operelor lui Marin Preda...
A revoluţionat jurnalismul românesc cu primele mari publicaţii de presă din România postdecembristă. Flerul lui înnăscut de gazetar i-a adus nu doar tiraje ameţitoare, ci şi o notorietate greu de egalat. Jurnalist de şcoală veche, curajos în declaraţii şi adesea controversat, şi-a păstrat libertatea de a se situa mereu în răspăr cu restul presei. Editorialele pe care le semnează şi analizele politice de pe micul ecran au făcut din el un personaj de linia întâi
Urmărit de obsesia scrisului şi a notorietăţii pe care ţi-o dă acesta, Ion Cristoiu s-a bucurat de primul succes chiar din banca de liceu, când a semnat în Revista Rebus. Dar, pe măsura împlinirii viselor de ziarist, au apărut şi nemulţumirea de sine şi dorul de a scrie cât mai multă proză. Marius Tucă: Domnule Cristoiu, aţi împlinit 60 de ani. Cum i-aţi împărţi? Cum ar fi împărţeala lor? I-aţi împărţi înainte şi după Revoluţie sau cum?