Călin Călinoiu a fost primul preşedinte al CFSN judeţean. A condus apoi județul, ca prefect, timp de doi ani. Stăpîn al judeţului, în golul de putere de după 22 decembrie 1989 s-a îmbogăţit fabulos. Tot ce fusese al Poporului judeţean era acum la dispoziţia sa:
Combinate, ateliere, hale, CAP-uri şi IAS-uri, cartiere întregi de blocuri finisate, dar care nu fuseseră recepţionate.
Şi toată această mană cerească provenea din condiţia sa de Revoluţionarul numărul unu al judeţului şi, printre Revoluţionarii de seamă ai ţării.
Lucrurile se petrecuseră astfel:
În 22 decembrie 1989, dimineaţa, Călin Călinoiu se afla în anticamera primului secretar al Comitetului Judeţean de Partid.
Aştepta să intre în audienţă.
Procuratura deschisese împotriva lui o anchetă penală pentru contrabandă cu alcool.
O mătușă care-l crescuse pe primul secretar pe post de mamă, deoarece mama naturală dăduse în patima beţiei, îi pusese o pilă, pentru a fi primit în audienţă.
Călin Călinoiu aştepta zadarnic de trei ore.
Primului secretar numai de Călin Călinoiu nu-i ardea. Printr-un prieten de la Bucureşti, angajat al unei instituţii din preajma Pieţei Palatului, urmărea ce se întîmpla la sediul CC. Pentru orice eventualitate, îşi golea sertarele de lucruri personale, pe care le punea într-o servietă, ca să le ducă acasă.
Călin Călinoiu devenea tot mai nervos.
Trebuia să fi ajuns demult în celălalt capăt al Oraşului, ca să preia un transport ilegal de ţuică de prune, şi aşteptarea, iată, se prelungea. Nu luase în calcul că va face anticameră.
Primul secretar era faimos în judeţ pentru punctualitatea sa în materie de program.
Mult mai important, Călin Călinoiu, care habar n-avea de zilele fierbinţi ale Revoluţiei, lua aşteptarea în anticameră ca făcută dinadins de primul secretar.
N-o putuse refuza pe mătuşă. Ca să se răzbune însă, îl lăsa să aştepte pe solicitant, aşa cum merită un infractor.
Fără să ştie că elicopterul cu Nicolae Ceauşescu decolase de pe acoperişul CC al PCR, Călin Călinoiu, înfuriat la culme, deschise ușa biroului lovind-o cu piciorul și-l înșfăcă de gît pe primul secretar.
Gestul lui, născut din turbarea care-l apucase după atîta așteptat, a trecut drept primul gest revoluţionar din judeţ.
El i-a adus certificatul de revoluţionar şi, evident, îmbogăţirea fabuloasă.