Banda din care făcea parte Nelu Pravăț se specializase în furtul poșetelor de pe plajă. Pentru un om nu era ușor să șterpelească o poșetă. Te puteai apropia de lucrurile din jurul unei tipe care se prăjea la soare (și, în consecință, nu era atentă la ce se întîmpla în jur) pe două căi. Fie îmbrăcat de oraș, fie în costum de plajă. Amîndouă formulele erau periculoase. Un bărbat îmbrăcat de oraș pe o plajă cu tipi și tipe doar în chiloți bătea la ochi. Dacă te apropiai în costum de plajă, nu atrăgeai atenția.
La început a fost doar un zvon. Adus în sat şi lansat la noul bar, Vestul sălbatic, amenajat de Calistrat Cuibuş peste şosea de barul John and Mary al duşmanului său de moarte Vasile Carabă. Pentru a-i face sîc concurentului, Calistrat Cuibuş pusese să i se zugrăvească pe firma uriaşă, acoperind o latură a faţadei, de sus pînă jos, un pistolar nebărbierit cu o pălărie uriașă trasă semnificativ pe frunte şi un Colt nou-nouţ la şold, care scotea limba la barul de peste şosea.
Istoria modernă a Americii este marcată, din cîte se ştie, de drama minorităţii negre. Discriminarea la care a supus-o majoritatea albă este cunoscută de generaţia matură din România de azi încă de pe vremea propagandei comuniste de tip stalinist. Simplistă pînă la primitivism, această propagandă exagera la modul absurd. Dacă ar fi fost să-i dăm crezare, copacii americani gemeau de negrii pe care albii îi atîrnau în ştreang, albi fioroşi, nu numai pentru că aveau brîul burduşit cu pistoale, dar şi pentru că beau Coca-Cola.
Discuția din curtea BAR cu specialistul în Conciliul de la Florența (ianuarie 1438) m-a făcut curios în privința Unirii celor două Biserici, Ortodoxă și Catolică. Ar fi trebuit să mă interesez mai demult despre asta, de pe cînd am citit prima oară Amanții din Bizanț și m-a stîrnit controversa despre Și al Fiului, care desparte iremediabil cele două Biserici. Acum, îmi iau inima-n dinți și mă interesez pe Internet de Conciliul de la Florența. Mă atrage mai întîi ceremonia de plecare a Împăratului și a clerului ortodox de la Constantinopol spre Veneția.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 199, anul II, vineri, 19 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ De la constituirea actualului parlament, votul a fost de fiecare dată previzibil. Indiferent de ce se punea în discuție, FDSN, PUNR, PSM şi PRM ridicau mîna pentru ceva, în timp ce FSN şi Convenţia Democratică, pentru altceva. Excepțiile, destul de puține, n-au făcut decît să întărească regula. Marţi seara, această maşinărie perfectă s-a poticnit. La votarea articolului 30 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii privind regimul investiţiilor străine, o parte a FDSN a votat cu Opoziţia, iar cealaltă cu PUNR, PSM şi PRM.