Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 199, anul II, vineri, 19 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
De la constituirea actualului parlament, votul a fost de fiecare dată previzibil. Indiferent de ce se punea în discuție, FDSN, PUNR, PSM şi PRM ridicau mîna pentru ceva, în timp ce FSN şi Convenţia Democratică, pentru altceva. Excepțiile, destul de puține, n-au făcut decît să întărească regula. Marţi seara, această maşinărie perfectă s-a poticnit. La votarea articolului 30 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii privind regimul investiţiilor străine, o parte a FDSN a votat cu Opoziţia, iar cealaltă cu PUNR, PSM şi PRM. Introdus în proiectul legii de către Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, articolul dă posibilitate investitorilor străini de a deveni proprietari ai terenurilor necesare amplasării obiectivelor de construit sau a celor pe care sînt construite deja asemenea obiective. Din punct de vedere practic, asta înseamnă că terenul pe care o firmă străină vrea să ridice o fabrică sau vrea să cumpere o fabrică deja existentă poate fi cumpărat de respectiva firmă. Cei care au votat în favoarea acestui articol au plecat de la faptul că posibilitatea cumpărării terenurilor reprezintă o excelentă formulă de atragere a investitorilor străini. Sub semnul acestui adevăr, de altfel, ţările din jurul nostru au deja prevederi legale în virtutea cărora firmele străine pot cumpăra terenuri. Adversarii articolului au plecat, chiar dacă n-au mărturisit-o direct, de la celebra lozincă: Nu ne vindem țara! Atît în cursul dezbaterilor, cît şi la vot, poziția unor partide a fost previzibilă. FSN şi Convenţia au fost pentru articol. PUNR, PSM şi PRM au fost împotrivă. Surpriza, marea surpriză, a venit din partea FDSN. În dezbateri şi la vot, partidul de guvernămînt s-a împărțit în două. O parte a fost în favoarea articolului, cealaltă, împotrivă.
E lesne de înţeles că miza votului din Camera Deputaților a fost mult mai mare decît acceptarea sau respingerea unui articol de lege. În poziția faţă de articolul 30 şi-a găsit expresia nu o atitudine de moment, ci o întreagă platformă politică. Votul pentru articol a însemnat votul pentru reformă, pentru deschiderea ţării către lume. Votul împotrivă a însemnat votul împotriva reformei, izolarea economică a României. Din acest punct de vedere, întîmplarea din Dealul Mitropoliei capătă semnificaţii politice greu de bănuit. Ea confirmă, în primul rînd, ştirile şi zvonurile privind împărţirea FDSN în două grupări: a moderaților şi a radicalilor. Aşa cum s-a văzut şi din poziţia faţă de articol, moderații se apropie, într-un fel, de viziunea FSN şi a Convenției față de principalele probleme
social-politice şi economice ale țării. Radicalii se apropie, în schimb, de viziunea PRM, PSM şi PUNR. Faptul că în favoarea articolului a votat majoritatea din FDSN ne lasă să înţelegem că, urmare a unui complicat şi anevoios proces de clarificare, moderații au învins în FDSN. Alte lucruri vin şi ele să întărească această ipoteză. Ca, de exemplu, reformismul evident din Programul de guvernare. Sau, ca să dăm un alt exemplu, desemnarea dlui Adrian Năstase drept
prim-locţiitor al preşedintelui FDSN. Grație acestei mişcări, la care o contribuţie hotărîtoare pare să fi avut şi presiunea dlui Ion Iliescu, un reformist de talia dlui Adrian Năstase devine liderul formațiunii de guvernămînt. Alături de sprijinul dlui preşedinte, moderaţii mai beneficiază şi de faptul că numără în rîndurile lor personalităţi-cheie ale puterii actuale: dl Mişu Negriţoiu, dl Dan Mircea Popescu, dl Teodor Meleşcanu, dl Viorel Hrebenciuc, dl Iosif Boda. Ascensiunea moderaților a fost favorizată – trebuie s-o recunoaştem – şi de schimbarea înregistrată în atitudinea Occidentului faţă de regimul actual din România. Evenimentele din ultimul timp – primirea României ca membru asociat al Comunității Europene, pierderea de teren înregistrată în Occident de către Ungaria, desemnarea României drept factor de iniţiativă balcanică în procesul soluţionării politice a conflictului din Iugoslavia, vizita dlui Ion Iliescu la NATO – demonstrează o deschidere fără echivoc a Occidentului faţă de puterea actuală. Această nouă politică s-a dovedit mult mai eficientă pentru consolidarea forţelor democratice şi reformiste din România decît politica de pînă acum, aceea a ostilității. Ce se va întîmpla mai departe cu FDSN? Mai mult ca sigur, dezbaterea Programului de guvernare va accentua prăpastia dintre cele două grupări. Gruparea conservatoare va fi alături cu trup şi suflet de PRM, PSM şi PUNR. Învinsă, nu e exclus ca ea să se rupă din FDSN şi să se împartă la PSM şi PRM.
