Ghiţă Uiban, paznicul fîneţelor din Măgură, se îndrepta către Cotă pe drumeagul uscat din marginea Pădurii satului. Drumeagul de ţară, cu marginile săpate de ploile repezi, ţinea un timp marginea pădurii de stejari, după care cobora lin într-o vale uriaşă, uşor mlăştinoasă, în care păşteau vacile satului. Era duminică după-amiază, puţin înaintea asfințitului. O încremenire lucie, de te-ai fi dat pe ea cu patinele, şedea în aer şi, deşi soarele strălucea vesel, se simţea boarea serii, pîndind în timpul care se scurgea. Vara ajunsese spre sfîrşite, şi-n verdele bătrîn al ierbii se ghiceau deja primele semne ale ofilirii.
Grădina Zoologică a Orașului se mîndrea cu un urs. Mare lucru nu avea Grădina pe lîngă urs. Nu departe de cușca ursului, rodea morcovi, ca-n desenele animate, un iepure. Vecină cu ursul era vulpea. Cele cîteva animale din cuști se găseau și în Munții din jur. Era mai greu și, desigur, mai periculos să-i întîlnești în Pădure, dar, oricum nu se putea spune că la Grădina zoologică găseai animale pentru care trebuie să mergi pînă în Africa. Cu toate acestea, Grădina sau mai bine zis Grădinița Zoologică, a ajuns de faimă în toată țara. Nici acum nu se știe cum s-a răspîndit vestea că ursul poate profeți dacă vine sau nu primăvara.
Americii din filme i se adaugă America văzută de mass-media. America așa cum ne-au înfățișat-o reportajele de televiziune. America așa cum ne-o înfățișează presa. De la televiziune și din ziare știm aproape totul despre Casa Albă. Despre gardul de lîngă care s-a tras asupra clădirii. Despre peluza pe care așteaptă jurnaliștii declarațiile de presă ale președintelui. Am văzut și eu în timpul vizitei la Casa Albă camerele de luat vederi și microfoanele lăsate acolo pe peluză tot timpul pentru orice eventualitate.
Stenograma ședinței Guvernului din 14 iulie 1941, de sub conducerea lui Mihai Antonescu, Stenogramă publicată în volumul IV al seriei Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri, Guvernarea Ion Antonescu, iulie-septembrie 1941, ne dezvăluie un eveniment al României reale despre care se știu azi puține lucruri: Asasinarea lui Horia Codreanu, fratele Căpitanului. Despre această întîmplare tragică scrie Valeriu Anania în Memorii, publicate la Polirom în 2008:
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 210, anul II, joi, 4 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Ieri, 3 martie, Federația Sindicală a Hidroenergeticienilor a organizat un miting de protest în Piaţa Victoriei. Mişcarea revendicativă s-a bucurat de popasul dlui Ion Iliescu. În drum spre serviciu, unde-l aştepta maşinăria felicitărilor şi a pupăturilor sărbătoreşti, dl preşedinte a binevoit să coboare din maşină şi să se urce în remorca unui ARO. Ca şi înaintaşii săi, Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker, dl Ion Iliescu a folosit această tribună ad-hoc, amintind de frumoasele vremuri ale anilor imediat postbelici, pentru a se adresa nemijlocit maselor muncitoreşti.