Americii din filme i se adaugă America văzută de mass-media. America așa cum ne-au înfățișat-o reportajele de televiziune. America așa cum ne-o înfățișează presa. De la televiziune și din ziare știm aproape totul despre Casa Albă. Despre gardul de lîngă care s-a tras asupra clădirii. Despre peluza pe care așteaptă jurnaliștii declarațiile de presă ale președintelui. Am văzut și eu în timpul vizitei la Casa Albă camerele de luat vederi și microfoanele lăsate acolo pe peluză tot timpul pentru orice eventualitate. Am văzut, de asemenea, două mașini ale poliției pîndind în fața Casei Albe, iar pe acoperișuri, trăgători de elită.
Aterizînd la Los Angeles, știi că acesta este orașul marilor tulburări pornite de la violența poliției împotriva unui negru. Ecoul acestei întîmplări continuă să vibreze și astăzi. Cei din Los Angeles spun că tărășenia a avut un preț uriaș pentru albul care a înregistrat scena și a vîndut caseta pe 400 de dolari, dar și pentru orașul Los Angeles. Albul a plătit cu viața-i de familie. L-a părăsit soția. Iar Los Angeles-ul a plătit nu mai puțin de 1 miliard de dolari. La atît se ridică costul pagubelor provocate de tulburările sîngeroase. Tot din presă și de la televiziune știm că Los Angeles este orașul proceselor, avîndu-l ca protagonist pe celebrul jucător de fotbal american Simson. Începutul procesului m-a prins aici, la Los Angeles. Cu această ocazie mi-am dat seama nu numai de interesul stîrnit în America de acest caz, dar și de pasiunea americanilor pentru procesele televizate. La Los Angeles există un canal special de televiziune care transmite numai procese. Cel al lui Simson, care l-a costat pe inculpat milioane de dolari cu avocații, trece drept un mare show. Toate canalele de televiziune din Los Angeles și din America îi consacră spații uriașe. Cîteva îl transmit în direct. Cu o cameră fixă, așa cum dorea Adrian Năstase să aibă Televiziunea Română la Parlament. Fascinant rămîne nu numai spectacolul propriu-zis, dar și cel al reflectării sale în mass-media. Spațiul din fața tribunalului unde se judecă procesul este înțesat de camere de luat vederi, de antene de transmisie prin cablu. Chiria plătită primăriei de către diferitele companii de televiziune atinge sume uriașe.
Acestea sînt exemple de situații în care America din mass-media este aproape identică cu cea din realitate.
Sînt însă și situații, numeroase, cînd între imaginea preconcepută și cea din realitate este o importantă diferență, ca de exemplu în cazul marilor cutremure care ar pîndi Los Angeles-ul. Dupǎ cutremurul de anul trecut, îndeosebi, televiziunea și presa s-au ocupat pe îndelete de amenințarea marelui cataclism care ar putea lovi California. Te-ai aștepta după atîtea reportaje din presă și de pe micul ecran să întîlnești aici, la Los Angeles, o neliniște teribilă. O neliniște mult sporită și de recentul cutremur din Japonia. Te-ai aștepta să vezi la tot pasul în Beverly Hills vile moarte, pentru că stăpînii lor le-au părăsit în goană de teama marelui cutremur. Să întîlnești peste tot restaurante, baruri, discoteci închise, pentru că nimănui nu-i mai arde de petrecere. Iar acolo unde localurile mai funcționează încă să dai peste chiolhanuri făcute în șoaptă. Te-ai aștepta ca toată lumea să se preocupe de consolidarea clădirilor. Nimic din toate acestea nu întîlnești la Los Angeles. Urmările cutremurului de anul trecut s-au șters definitiv. Porțiunea de autostradă ruptă a fost refăcută într-un timp record. Specialiștii au susținut că este nevoie pentru aceasta de aproape un an de zile. O companie de construcții s-a angajat să o termine în doar două luni. Pentru fiecare zi cîștigatǎ compania a primit nu mai puțin de două sute de mii de dolari.
Dulcea climă a Californiei continuă să-i îmbie pe cei de aici la o intensă cheltuire a vieții. Nimeni nu s-a mutat din Beverly Hills. Vilele continuă să fie populate de bogătașii Californiei, ai Americii și ai lumii. Este drept că în jurul lor domnește tăcerea, dar aceasta nu din cauză că ar fi moarte, ci pentru că stăpînii vilelor se retrag în spatele perdelelor. Restaurantele, barurile, discotecile sînt pline. Se petrece pe rupte. Am fost și eu într-o noapte la două discoteci faimoase din Beverly Hills: Tatou și Gate. În parcările acestor localuri unde vin copiii de bani gata și actorii din filmele și serialele faimoase, poți întîlni cele mai sofisticate mașini din lume. Înăuntru se dansează și se bea. La Gate pereții sînt plini cu cărți. Proprietarul a avut fantezia de a amenaja localul sub forma unei biblioteci. Nici unul dintre tinerii care vin aici nu citește însă. Nu citesc tinerii americani în general, d-apoi cînd trebuie să se zbenguie. N-am întîlnit nici mult așteptata preocupare pentru consolidarea clădirilor. Cinicii spun chiar că incendiile, cutremurele au un rol benefic pentru Los Angeles. Cu ocazia lor cad de la sine clădirile prost construite. In mod obișnuit este foarte greu să-l obligi pe proprietar să-și dărîme locuința pentru a putea fi construit pe locul viran un building, alături, modern. Cutremurele rezolvă chestiunea de la sine.
În cazul românului care călătorește în America, o imagine preconcepută o dau notele de drum ale înainte-mergătorilor. Am citit și eu, ca toată lumea, numeroase astfel de reportaje. Toate au încercat să mă convingă de un singur lucru:
America este ceva ieșit din comun.
După un timp de călătorie prin S.U.A., îndrăznesc să zic doar atît: așa să fie oare?