Grădina Zoologică a Orașului se mîndrea cu un urs. Mare lucru nu avea Grădina pe lîngă urs. Nu departe de cușca ursului, rodea morcovi, ca-n desenele animate, un iepure. Vecină cu ursul era vulpea. Cele cîteva animale din cuști se găseau și în Munții din jur. Era mai greu și, desigur, mai periculos să-i întîlnești în Pădure, dar, oricum nu se putea spune că la Grădina zoologică găseai animale pentru care trebuie să mergi pînă în Africa.
Cu toate acestea, Grădina sau mai bine zis Grădinița Zoologică, a ajuns de faimă în toată țara. Nici acum nu se știe cum s-a răspîndit vestea că ursul poate profeți dacă vine sau nu primăvara. O doctorandă în Psihologia zvonurilor, care a vrut să-și ia diploma cu tema Ursul din Grădina Zoologică: Radiografia unei faime, n-a reușit să dea de capătul firului pe care s-a ajuns la renumele Ursului de la Grădina Zoologică din Orașul X. Se pare – doar se pare, pentru că din punct de vedere științific nu se poate susține nimic precis – că totul a pornit de la o fătucă proaspăt angajată la o televiziune de știri centrală, plecată din Orașul X. Venită acasă într-un week-end, ea s-a gîndit să născocească povestea cu ursul. L-a sunat pe redactorul-șef, i-a spus c-a descoperit un urs miraculos (nu descoperise nimic, dar redactorul șef a felicitat-o), a cerut o echipă de filmare, și a doua zi a făcut o transmisie în direct din fața cuștii, avîndu-l în dreapta pe primar, încins cu banda tricoloră peste burtă cu prilejul solemn care era apariția în premieră la tv. Asta a fost prin toamnă. Potrivit transmisiei, ursul poate profeți, dacă vine primăvara, sau dacă iarna mai zăbovește încă o lună pe meleagurile noastre.
Dacă, ieșind din vizuină, își vede umbra fuge înapoi, ca și cum s-ar fi speriat de umbra lui. Iarna mai durează. Dacă nu și-o vede pornește vesel, mormăind o melodie, ca și cum ar fi fredona-o, prin pădurea pe care o vede deja cu ochii minții. Asta înseamnă că va veni primăvara. Urșii de la noi au suferit o mutație genetică. Potrivit specialiștilor s-au urbanizat. Prin urmare, cei din pădure și-au pierdut capacitatea de profeție meteo. Le-a rămas celor în captivitate.
Pe la finele lui februarie. Primăria Orășelului a organizat, în transmisie directă, momentul cu ursul profet.
Acesta, după ce-a ieșit, din vizuină, nu s-a întors, dar nici n-a plecat prin pădure.
Reporterița, promovată acum, a explicat, împreună cu primarulcă ursul profețește o vreme incertă.
Și vreme incertă profețește de vreo cinci ani, la finele lui februarie.
*
Seara, vacile date la cireadă se întorc singure din Centrul satului, unde le-a lăsat Văcarul, ca pe niște copii întorși din tabără. Vacile, mai mult decît vițeii, știu cum să ajungă acasă singure, ba chiar și cum să meargă pe marginea drumului, pentru a nu perturba circulația căruțelor și tractoarelor. Astfel că pe la 7 seara, cînd amurgul încearcă lumea cu degetul, gospodarul se trezește la poartă cu vaca, gata chiar s-o împingă cu coarnele. Dacă are cîine, cel care-l anunță că e o ființă vie la poartă e chiar cîinele, folosind în acest scop lătratul vesel, deosebit de cel dușmănos.
Satul are și o filială puternică a unui partid de Opoziție, printre puținele de acest fel dintr-un județ dominat de partidul de Guvernămînt.
Vin alegerile parlamentare considerate la televizor de toți analiștii politici drept decisive, ba chiar și cruciale.
Conducerea filialei s-a gîndit la o veritabilă lovitură electorală. Fiecare vacă poartă o vestă în culorile partidului și, între coarne, un carton pe care scrie:
Votați-ne!
Vacile, firește, nu sînt deranjate de folosirea lor în scopuri electorale.
Sînt apolitice.
Nici gospodarii nu se supără.
Vesta, o dată vaca ajunsă acasă, e și ea bună la ceva.
Din ea se poate face, de exemplu, o vestă bărbătească sau chiar o pereche de pantalonași pentru copil.
De votat, fiecare votează însă cum îl taie capul.