De la Londra, unde a ajuns prin bunăvoința unei rețele de trafic de carne vie, Carmenuța, fata cea mică a lui Ghiță Florocea, îi trimite tatălui, de Paști, de Crăciun și de Ziua Bărbatului, ilustrate cu Turnul Londrei, de care face rost pe gratis, pentru că sînt distribuite prin stațiile de metrou din Centru de o organizație de luptă împotriva experimentelor mediatice pe cintezoi. După mai multe eșecuri ca prostituată, Carmenuța s-a angajat pe post de babysitter la o negresă din suburbii, care trăiește în concubinaj cu un înalt funcționar de la Vamă, Departamentul Ceai vărsat.
M-am apucat să-l studiez pe Tzontzy, mult mai atent și mai ales mult mai sistematic decît pînă acum. M-am gîndit c-aș putea descoperi adevăruri revoluționare despre pisici și, în felul acesta, poate, să iau chiar premiul Nobel pentru știință. Evident, împreună cu un alt cercetător, în cazul lui, al cîinilor. Am mai făcut-o, dar a fost întîmplător, în fugă și, ca să spun așa, cu coada ochiului. Am început, după cum era de așteptat, cu studierea felului în care Tzontzy deschide ușile de unul singur. Evident, cînd acestea nu sînt încuiate cu cheia pe dinăuntru
Firea umană are multe ciudățenii. Printre acestea se numără şi incapacitatea de a preţui ceea ce îţi prisoseşte. Beneficiezi de o nevastă frumoasă, care pe deasupra te mai şi iubeşte. Îți dai seama de valoarea ei abia cînd apare riscul de a o pierde. Învățătură de minte: Pentru a putea să apreciezi un bun cîştigat, ai nevoie ca acesta să-ți lipsească o zi, două. De acest adevăr mi-am dat seama într-o sfîntă zi de duminică, departe de ţară, pe Costa del Sol, în faimoasa Granada a Spaniei. Eram într-un grup de ziariști invitați de spanioli ca să le vedem frumusețile turistice și, evident, să scriem după aia.
Farmecul lui Eugen Barbu. Deși am luat O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini pînă în prezent. Poezia română contemporană, editura Eminescu, 1975, cartea lui Barbu , într-o doară, gen, Să fie acolo, cine știe cînd voi avea nevoie de așa ceva, iată-mă citind în fiecare dimineață, cu creionul în mînă, din ea, onoare de care nu beneficiază nici o altă carte. Cum se explică? Istoria lui Barbu fascinează prin talentul de prozator al autorului.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 139, anul I, marți, 1 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ A trecut aproape neobservat, în ziare și reviste, un fapt care nu mi se pare prea fericit pentru ceea ce numim cu toții adîncirea procesului de democratizare în România. La ședința Consiliului Național al C.D.R. din noaptea de 26 spre 27 noiembrie, ședință care l-a ales pe domnul Emil Constantinescu președinte al Convenției, presa a fost ținută la ușă. Și nu la o ușă oarecare, ci la una închisă cu cheia.