Din copacii de pe margini vin cîrîituri vesele. Pițigoii întorc spre tine cozile scurte, după care se prăpădesc de rîs. O cioară te privește cu subînțeles. Îți face apropouri deșucheate. După cîteva sute de metri, simți nevoia să-ți faci cruce. De dincolo de șanț, ieșită din pădure, o căprioară scoate limba la tine. Un măceș sare în mijlocul șoselei și, întinzînd crenguțele, nu te lasă să treci mai departe cu mașina. Se vîră pe fir și stejarul falnic din marginea păduricii, care-ți face sîc! Dincolo de curbă s-a răsturnat o cisternă cu bere. Fauna și flora din jur, preț de cîteva hectare, sînt bete moarte.
Din relatările soției înțeleg că sub fereastra balconului nostru, pe plasa de sîrmă plantată acolo de vecinul de la parter, vin ca să cerșească mîncare două pisicuțe flămînde. Fac parte din Divizia de pisicuțe ale bătrînei din blocul de lîngă noi. Pe fereastra balconului văd direct în camera bătrînei pisicile umblînd de colo-colo cu treburi despre care doar ele știu. Bătrînica s-a îmbolnăvit și a căzut la pat, neputincioasă. Nu mai are cine să hrănească pisicile. Două dintre ele și-au făcut drum pînă la fereastra balconului nostru. Soția le dă de mîncare într-un coșuleț prins cu sfoară, așa cum era hrănit Vercingetorix în hruba de la Roma, înainte de a fi atîrnat în carul triumfal al lui Iulius Cezar.
Despre Revelioanele din alte ţări, televiziunile ne înfăţişează chiar în noaptea poreclită „dintre ani” marfare de secvenţe sub genericul „Anul Nou pe meridianele lumii”. Bairamul planetar despre care vor să ne convingă redactorii, altfel supăraţi c-au nimerit de serviciu tocmai cînd tot Globul se face criță, începe an de an în nu ştiu ce insule din Pacific, unde mai mulți cetăţeni practic dezbrăcaţi dau năvală pe plajă, pentru a urla la Soarele de pe cer, preocupați să intre în cadrul camerei de luat vederi. şi se încheie în Times Square cu sute de mii de cetăţeni îmbrăcați, care urlă şi ei asemenea dezbrăcaţilor.
Maxim Amărîtul! Un text semnat de Sadoveanu în volumul 20 Publicistică, nu altul decît textul unei conferințe ținute după Război, despre Gorki, la ARLUS, îmi amintește că n-am citit nimic despre Maxim Amărîtul, cum și-a zis numitul Peșkov. Una dintre lecturile imprimate în memoria copilăriei e cea a cărții La stăpîn a lui Gorki. Mi-a rămas în minte pentru toată viața scena în care copilul slugă citea despre drumul barbarilor către Roma, întrebînd Unde-i Roma, unde-i Roma cea măreață? Alte amintiri de lectură sînt paginile din Mizerabilii cînd Cosette e trimisă după apă și simte la un moment dat mîna care-i apucă găleata...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 158, anul I, 30-31 decembrie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Fie şi la o privire superficială, se poate observa că liniştea defineşte aceste ultime zile ale anului social-politic şi economic 1992. Aflați în vacanță, parlamentarii se luptă din răsputeri cu elementele dominante ale momentului: cîrnații şi caltaboşii. Au toate şansele unei victorii istorice asupra acestora, dat fiind că legile, ale căror dezbateri şi votare le cad în sarcină, nu i-au ostenit prea mult pînă acum. Președintele, premierul, miniştrii n-au nici ei prea mari bătăi de cap.