Din cele zece neoane ale farmaciei nu funcționează nici unul. E drept, cîteodată, la un an, dacă nu și mai mult, ultimul de pe partea stîngă prinde să pîlpîie anemic, de parcă i s-ar zbate cuiva pleoapa, pentru a se stinge cu un țiuit groaznic, făcîndu-le pe lucrătoare să tresară și să-și ducă mîna la sînii palpitînd ca de o emoție erotică. Farmacia e luminată constant doar de un bec de bucătărie, spînzurat dramatic de un cablu ieșind din lăcașul unui neon desființat cu ciocanul.
Parcul central din Sinaia, în plină toamnă. E duminică, ora 11. Acel moment al zilei în care turistul, abia trezit din somn, se gîndește cum să piardă timpul pînă la masa de prînz. Explicabil de ce o mulțime frenetică a luat cu asalt parcul. E toamnă românească. Adică melancolică. Copacii și-au pus veșminte colorate. Din cînd în cînd, cîte o frunză galbenă cade de pe ram, se rotește în aer un timp, precum corpul unei femei care se sinucide prin aruncarea într-o prăpastie, după care se lipește de asfalt. Soarele e blînd de-a binelea cu muritorii. Un fel de bunică față de nepoții ei, care s-au cumințit și nu se mai trag de păr.
Duminica, pe la 11, cînd mă întorc cu maşina de la Găgeşti, din Radioul pus pe RRA, ascult o emisiune de note de călătorie în străinătate. Autoarea descrie ce a trăit călătorind nu numai în locuri aflate la doi paşi, gen Paris sau Praga, ci şi în locuri inaccesibile pînă şi aventurierilor de tip Columb fără caravelă: Australia, Noua Zeelandă. Ascultînd-o, m-am întrebat de fiecare dată, fără a găsi răspunsul, dacă a fost în locurile respective sau dacă le istoriseşte din închipuirea documentată pe Internet. Şi dacă a fost, de unde atîţia bani pentru atîtea călătorii şi nu oriunde, ci în locuri care cer sume colosale.
Pentru a demonstra paranoia numită Recreștinarea Rusiei de către Armata Română logodită cu BOR, am nevoie de o sfințire de biserică pe cît se poate cît mai departe de România. Pentru asta am luat la mînă cartea despre clerul militar, din varianta Scribda, în sens invers lecturii obișnuite, altfel zis, de la coadă la început. Am găsit un Raport al preotului căpitan Marin Dumitrescu, confesorul Batalionului 9 Vînători de Munte, din 16 decembrie 1942, despre cum a botezat el 205 copii în zona Nalcik din Kuban. Despre campania din Kuban n-am citit mare lucru, preocupat din Războiul Sfînt doar de Stalingrad și Cotul Donului.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 187, anul II, vineri, 5 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Din mai multe gazete bucureştene, aflu că dl Victor Bucătaru, secretar al Uniunii Cineaştilor din Chişinău, s-a supărat foc pe editorialele mele consacrate situației din Republica Moldova. Dezvăluirea supărării sale ieşite din comun s-a petrecut la o conferință de presă organizată la Opereta din Bucureşti. Cu acest prilej, pe fondul unei virulente critici la adresa felului cum e prezentată în România bătălia politică din Basarabia, dl Victor Bucătaru a declarat textual: „Cînd am văzut editorialele lui Ion Cristoiu despre noi am crezut că am în față Adevărul nistrean de la Tiraspol“.