De pe vremuri Sosit pe neașteptate la redacție, Șeful îi prinde în flagrant delict pe cei din secția Reporter de tip nou: Jucau bambilici. E un prilej fericit de a face scandal. Se foiește, nădușește, zbiară. Obiecția de fond: E vorba de un joc care nu cadrează cu calitatea de membru de partid! Pe post de xerox Ghiță Mardare s-a înfățișat la ghișeu dis-de-dimineață, cu actele necesare pentru a putea ieși din pădure cu o căruță de lemne fără a fi bănuit că le-a furat. A adus, cum i s-a cerut, și o copie după Cartea de Identitate. Atît literele tipărite de autorități, cît și cele care revin solicitantului să le completeze sunt scrise de mîna lui.
La Postdam maşina pe care am luat-o pentru a ajunge la locul Conferinţei din 16 iulie-2 august 1945, cînd Aliaţii au tăiat Germania în patru, ca pe o plăcintă aniversară, a zăbovit în staţie, cu uşile deschise, cîteva minute. Am crezut, mai întîi, că şoferul aşteaptă să coboare stăpînii a doi cîini care se luaseră la harţă. Cu mine se urcase, la aceeaşi staţie, proprietarul unui cîine lup. Botul animalului era prins într-un dispozitiv ce nu-i permitea mai mult decît să mîrîe resemnat. Cei doi şi-au văzut de treburile lor. Bărbatul a luat loc, apucîndu-se să citească, după ce-a scos din taşcă un cărţoi mai ceva decît Cartea neagră a Guvernării întocmită de Opoziție.
Chiar din prima zi la Berlin, pornesc în căutarea unui restaurant cu autoservire. Cele obişnuite, cu comanda luată de un ospătar arborînd o înfăţişare de secretar de stat la Protocolul Consiliului de Miniştri, au mai multe dezavantaje. Primul şi cel mai important, zdrobitor chiar, pentru călătorul în străinătate: Ospătarul nu ştie româneşte. Pentru ospătar, nu-i decît un amănunt lipsit de semnificaţie, oricum, mult mai puţin important decît felul artistic în care ține mîna la spate cînd toarnă clientului în pahar. Pentru tine, care e musai nu numai să înţelegi păsăreasca din meniu, dar şi să-l convingi pe ospătar că prăjeala îţi face rău la stomac, însuşirea de a nu rupe o boabă pe româneşte...
Unde trăgea Caragiale cînd venea la Sinaia, cărat de nevastă-sa, deși lui i-ar fi plăcut să stea la o bere în București? Pentru ediția din 9 septembrie 2018 a cristoiublog.ro postez următorul text, lipsit aici de fotografiile de rigoare, rezultat al cercetării mele prin Sinaia: Parcă pentru a nu dezminți pariul pus de mine pe el ca publicist de talent, Ionuț Crivăț semnează în România liberă din 4 august 2018 reportajul Un weekend cu «trenul de plăcere», prin Sinaia regilor și-a lui Caragiale. Ca autor al unor însemnări despre Sinaia lui Caragiale (Ionuț Crivăț mă citează la un moment dat), am parcurs reportajul cu mare interes.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 1370, anul V, luni, 23 decembrie 1996, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Stimate domnule preşedinte, Vă mulțumesc pentru amabila dumneavoastră invitaţie de a participa, ca responsabil al unui jurnal, la „o discuție deschisă, la Palatul Cotroceni, despre problemele societății româneşti“, discuţie programată pentru azi după-amiază. Cunoscîndu-vă personalitatea, sînt sigur că formula „o discuţie deschisă“ nu e un artificiu stilistic.