Prin Sinaia, în căutarea lui Caragiale

Unde trăgea Caragiale cînd venea la Sinaia, cărat de nevastă-sa, deși lui i-ar fi plăcut să stea la o bere în București?

Pentru ediția din 9 septembrie 2018 a cristoiublog.ro postez următorul text, lipsit aici de fotografiile de rigoare, rezultat al cercetării mele prin Sinaia:

Parcă pentru a nu dezminți pariul pus de mine pe el ca publicist de talent, Ionuț Crivăț semnează în România liberă din 4 august 2018 reportajul Un weekend cu «trenul de plăcere», prin Sinaia regilor și-a lui Caragiale. Ca autor al unor însemnări despre Sinaia lui Caragiale (Ionuț Crivăț mă citează la un moment dat), am parcurs reportajul cu mare interes. Sînt de acord cu autorul că Sinaia e un muzeu în aer liber. Eu însumi, ori de cîte ori ajung aici, mă avînt în lungi călătorii prin oraș ca printr-o localitate din străinătate în care am poposit în cadrul turismului de cunoaștere.

La un moment dat, Ionuț Crivăț notează:

„Am încercat, spre exemplu, să vedem unde este celebra vilă Gentilini la care trăgea însuși Caragiale, acolo scriind celebrele schițe «Bubico», «Domnul Goe«, «Vizită la Sinaia». N-a fost chip, nici măcar vecinii gard în gard cu vila nu știau nimic.”

Ei bine, eu am descoperit vila și chiar am fotografiat-o.
Spre deosebire de Ionuț Crivăț, eu am avut drept ajutor harta De văzut în Sinaia, atașată lucrării de excepție Sinaia. Orașul Elitelor. Arhitectură și Istorie, semnată de arhitect Dan Manea. Carte pe care am cumpărat-o de la Librărie (scris cu L mare, deoarece e singura librărie din Sinaia), să nu se creadă că autorul mi-a făcut-o cadou.

Despre aventura care a fost descoperirea vilei, am scris în jurnalul zilnic următoarele:
Ghidat de harta Sinaia la pas, plasată de arhitect Dan Manea în cartea sa Sinaia. Orașul Elitelor. Arhitectură și Istorie, pornesc în căutarea casei în care ședea Caragiale cînd ajungea  cu familia la munte. Un text de pe Internet mă informează că lui Caragiale îi venea rău numai la gîndul că trebuie să călătorească  la munte. Deosebindu-l ca abonat al berăriei și al taifasurilor, nu mi-e greu să-l văd pe marele satiric înspăimîntat că trebuie să urce și să coboare, principala îndatorire a unui bucureștean ajuns la Sinaia. Cred că așa era fie și dacă îmi amintesc de Tren de plăcere, schița al cărei personaj principal, Georgescu Mihalache, își blestemă zilele suind și coborînd prin oraș în căutarea nevestei, cînd el ar fi dat orice să poată sta la o bere. Parcă-l văd pe Caragiale bombănind că iar a trebuit să vină la Sinaia, cărat de nevasta iubitoare de munți, în timp ce el ar fi rămas la București, oraș al cărui șes nu te obligă să te cațeri ca o capră. Casa Caragiale, de care vorbește harta nu poate fi decît pe strada Caragiale – îmi spun – amintindu-mi că, mergînd pe strada Avram Iancu, pentru a ocoli partea de jos a orașului, am văzut la un moment dat un indicator arătînd spre I.L. Caragiale, stradă care dădea în Bulevardul Republicii, cale de intrare în Sinaia dinspre București. O iau pe Avram Iancu, remarcînd din nou vilele monumentale, fără a ști că aparțin patrimoniului cultural al orașului, și, ajuns în dreptul lui I.L. Caragiale, fac la dreapta. La prima vilă, de pe dreapta, se lucrează cu schele, mai ceva ca la numărul 9 din O noapte furtunoasă. La un moment dat îmi va sări în ochi o vilă, la numărul 3 de pe strada I.L. Caragiale, despre care voi afla că se numește Casa Dobrogeanu Gherea, pentru a descoperi ulterior că aici a locuit Gherea, nu în postură de critic, ci de proprietar al restaurantului Gării din Ploiești, vila fiind chiar a lui, lipsită însă de tăblița indicatoare. Într-o altă după amiază consacrată mersului prin Sinaia ca prin Baden-Baden, dau însă peste Casa Caragiale. Pe harta lui Dan Manea e la numărul 95 și beneficiază de următorul text:

„Locuința lui I. L. Caragiale. Str. Avram Iancu, nr. 28. Este binecunoscută dragostea lui Caragiale pentru Sinaia (exagerare de tip publicitar, desigur) și amiciția sa pentru primarul Gh. Matheescu, care se pare că i-a fost model pentru celebrul personaj Mitică. Se pare că în anexa din spatele casei în care îi plăcea deseori să se retragă, a scris Bubico, Domnul Goe și Vizită la Sinaia.”

Cu harta în mînă, pentru că are poza casei, ajung pe Avram Iancu, la numărul 28, nu departe de strada Caragiale. Eram convins că șmecherul Caragiale trăgea la vila lui Matheescu și chiar am tăifăsuit nițel pe tema asta cu un domn la Chioșcul info turistic din Parc. După ce o văd și o trag în poză, citesc pe internet că vila era a lui Gentillini, și că I.L. Caragiale o închiria cînd venea la Sinaia, pentru familie; el prefera un soi de înjghebare din scînduri din curtea din față, după unii, din spatele casei, după alții. Cu Matheescu era doar amic, îi făcuse chiar o reclamă în versuri, deși eu cred că negustorul de coloniale îi plătea șederea la Sinaia. Nu-l văd altfel pe șmecherul Caragiale.

Harta De văzut în Sinaia a fost și este pentru mine un ghid de neprețuit în raitele date prin oraș pentru a descoperi vile celebre. Prezența Regelui la Sinaia, mai ales pe timpul verii, cînd reședința regală se muta oficial la Peleș, a făcut ca mulți oameni de afaceri, politicieni, oameni de cultură să-și ridice vile în Sinaia. Aceste vile au rămas în posteritate, indiferent de proprietarul lor de azi, după numele primului proprietar. Iată cîteva exemple:

• Vila Emil Costinescu, de pe bulevardul Carol I, nr. 35;
• Vila Gheorghe Enescu, de pe strada Aosta, nr. 17;
• Casa Vasile Manole, de pe strada Avram Iancu, nr. 46, o stradă care ar trebui declarată monument cultural prin mulțimea de vile ridicate la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea;
• Vila Tache Ionescu, Aleea Tache Ionescu, nr. 2;

Din nenorocire, aceste vile n-au nici o plăcuță care să amintească vizitatorilor de azi despre ce vilă e vorba. Face excepție Casa istoricului Nicolae Iorga, de pe strada Gheorghe Doja, nr. 1, care beneficiază de o plăcuță la intrarea pe poartă.

Din cîte mi-am dat seama plimbîndu-mă pe Bulevardul Carol I Primăria Sinaia are un proiect grandios de semnalizare a monumentelor istorice din oraș împreună cu o hartă a obiectivelor. Pînă acum au fost semnalate doar două monumente: Vila Costinescu și Primăria.

O astfel de inițiativă am propus-o eu, plecînd de la experiența Parisului, tuturor primarilor de București întîlniți în cale. Nici unul n-a binevoit să ofere printr-un asemenea proiect bucureștinilor spectacolul unui Oraș Monument. Salutînd primele realizări ale proiectului de la Sinaia, îmi îngădui observația că tăblița semnalizatoare ar trebui să conțină mai multe amănunte despre monument, astfel că trecătorului oprit să citească să i se ofere și o lecție de istorie.