Secvența Doi tipi se fac că-l lovesc cu Dacia lor prăpădită pe un prieten, refugiat pe o ridicătură din trotuar. Prietenul se strică de rîs că nu-l nimeresc. Nu lasă impresia După-amiază de vară toropitoare. Bulevardul e pustiu. Pustii par și clădirile din jur. În stația de autobuz, un singur călător: O femeie trecută de cincizeci de ani. Vîrsta cînd soțului îi ia locul nepoțelul. S-a vîrît cu totul într-o rochie ce aduce mai degrabă a capot. Într-o mînă ține o pungă de plastic din care se ițesc capetele unor morcovi luați ieftin din piață. În cealaltă, lucrarea „Abdomene de vis“, din care citește de zor.
Gata, plecăm la Sinaia! L-am găsit pe Tzontzy și l-am vîrît în cușetă. De fapt e o cușcă. Țin însă să mă conformez lui political correctness în materie de cîini și pisici. Potrivit regulilor, nevestei cîinelui nu-i putem spune Cățea. E interzis să-i zicem, măgarului măgar. Eventual, asin. Boului nu i se poate spune bou, ci vițel ajuns la maturitate. Tzontzy nu poate fi dus în cușcă. În absența unui cuvînt corespunzător, i-am zis cuștii cușetă. În fine îi cărăm pe cei doi la mașină. De fapt, îi car eu. Cei doi sînt grei ca niște bolovani. Duc o viață de huzur. Doina e tot timpul cu punga de boabe în mînă. Ca să poată face față pretențiilor lui Tzonty de a mînca în orice moment al zilei și al nopții.
Strada Mare din Edinburgh este Prince Street. Cel puţin aşa zic toate ghidurile despre Scoţia. Literatura unor astfel de cărţi se adresează turistului străin. Celui pe care îl vei vedea, peste tot în lume, umblînd de colo pînă colo cu o carte deschisă în mînă, citind cîteva rînduri, ridicînd privirile spre monumentul din faţă, din nou citind şi din nou ridicînd privirile, mai ceva ca un evreu habotnic la Zidul Plîngerii.
La finele lui 1992, deși trecuseră doar trei ani de la ceea ce se numea Revoluția din decembrie 1989, în România se înregistra o creștere spectaculoasă a nostalgiilor după fostul regim. Fenomenului i-am dedicat eseul Dulcea nostalgie publicat în Expres Magazin din 9 decembrie 1992. Îl republic aici pentru învățăturile de atunci valabile și azi. Luni, 30 noiembrie, la emisiunea „Veniți cu noi pe programul 2”, domnul Mihai Tatulici m-a întrebat, ca din partea unui cititor, pe cine văd eu în fruntea României peste patru ani.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 175, anul II, vineri, 23 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Mulți cititori şi chiar mulţi jurnalişti nu se prea pricep la chestiunile financiar-bancare şi la cele economice în general. Din această cauză, lumea băncilor continuă să rămînă şi acum, după trei ani de libertate a presei, un teritoriu uşor străin opiniei publice. Acest fenomen explică, poate, de ce n-a stîrnit mari emoții în presă şi în rîndurile populaţiei ceea ce s-ar putea numi bătălia pentru Banca Naţională a României.