Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 175, anul II, vineri, 23 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Mulți cititori şi chiar mulţi jurnalişti nu se prea pricep la chestiunile financiar-bancare şi la cele economice în general. Din această cauză, lumea băncilor continuă să rămînă şi acum, după trei ani de libertate a presei, un teritoriu uşor străin opiniei publice. Acest fenomen explică, poate, de ce n-a stîrnit mari emoții în presă şi în rîndurile populaţiei ceea ce s-ar putea numi bătălia pentru Banca Naţională a României. La puțin timp de la încheierea sesiunii parlamentare, PSM, PRM şi PUNR au pornit o campanie virulentă împotriva actualei conduceri a Băncii Naţionale a României, a dlui guvernator Mugur Isărescu. Dusă pe toate canalele și cu toate mijloacele, campania s-a bucurat de sprijinul conservatorilor din FDSN. Aceştia au apelat la o viclenie care pare să le caracterizeze politica. Şi anume, ei au împins în față, pentru a purta această campanie în public, personalități uşor dezechilibrate, total analfabete la capitolul pregătire economică: Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Ioan Gavra. La adăpostul perdelei de fum create de pamfletele acestora, ei au acționat în culise. Bătălia împotriva conducerii BNR
s-a înscris într-o preocupare de fond a FDSN. Odată cîştigate alegerile, prima grijă a acestui partid a fost de a-şi plasa oamenii în mai toate posturile. Nu pentru a-şi putea transpune în practică programul economic, dat fiind că FDSN nu deţine aşa ceva, ci pentru a-şi răsplăti clientela politică şi, mai ales, pentru a se răzbuna pe cei rămaşi credincioşi lui Petre Roman. În această vijelie cadristă, era normal ca BNR să nu poată rămîne mult timp în afara ţintei. Deşi la un moment dat a cochetat cu adversarii grupării Roman, guvernatorul BNR, dl Mugur Isărescu, a ezitat să sară în barca FDSN. În cele din urmă, domnia-sa a optat pentru independenţa politică. Conservatorii din FDSN nu sînt însă oameni care să știe a ierta pe cineva. În consecinţă, ei au vrut capul dlui Mugur Isărescu Obsesia de a pune mîna pe conducerea instituției e însă numai unul din aspectele bătăliei pentru BNR. Un altul – şi poate cel mai important – trimite la bătălia majoră care se desfăşoară în România după alegeri: cea dintre adepţii economiei de piaţă şi ai democrației, pe de-o parte, şi adepţii economiei centralizate şi ai democrației socialiste, pe de altă parte. Criteriul care desparte aceste două blocuri îl dă poziția față de reformă. Adepții economiei de piaţă (CDR, FSN şi partea moderată a FDSN) sînt pentru o continuare a reformei. Între ei există, firește, deosebiri importante la multe capitole ale reformei. FSN consideră că reforma trebuie continuată în varianta Roman – Stolojan. CDR cere ca ea să fie mai radicală ca pînă acum. Aripa moderată din FDSN cere să fie mult mai blîndă. În ansamblu însă, reformiștii nu văd ieşirea țării din criză altfel decît prin ruperea de sistemul economiei socialiste, prin continuarea reformei. Adepții economiei socialiste (PRM, PUNR, PSM şi majoritatea conservatoare din FDSN) sînt împotriva continuării reformei. Sub pretextul bătăliei împotriva variantei Roman – Stolojan, ei sînt, de fapt, pentru stoparea tranziției la economia de piață şi întoarcerea la economia socialistă, ale cărei realizări nu încetează a le proslăvi. În România de azi, BNR reprezintă unul dintre pilonii reformei. În acord şi cu exigentele organismelor financiare internaționale, conducerea BNR duce o politică monetară în spiritul tranziţiei la economia de piață, împotrivindu-se oricăror măsuri menite a întoarce economia la sistemul centralizat.
Campania împotriva BNR nu e altceva decît un atac împotriva reformei. Prin ea, blocul conservator speră să pună mîna pe o instituție prin care să stopeze reforma, promovînd întoarcerea la economia socialistă. Iată de ce, nu întîmplător, Banca Mondială şi FMI s-au alarmat la campania din România. Cele două instituții au trimis rapid semnale că o eventuală schimbare a conducerii BNR ar putea duce la sistarea creditelor pentru România. Grație acestor semnale, dar şi unor realităţi politice interne (nevoia acută de credi- te, intervenția energică a moderaților din FDSN şi, nu în ultimul rînd, sprijinul dat actualei conduceri a BNR de către dl Ion Iliescu), conservatorii s-au potolit. Marți, 19 ianuarie, FDSN a dat un comunicat în care îşi exprimă încrederea în actuala conducere a BNR. E – după opinia mea – un armistițiu datorat şi anunţatei vizite în ţara noastră a delegaţiei FMI. După plecarea acesteia, nu-i exclus ca bătălia să înceapă din nou.
