29 mai 1453. Aleoo ee Polis! Oraşul este pierdut! Strigătul acesta va răsuna peste veacuri. Atât timp cât va mai fi lumea. Peste sute de ani... De mă voi naşte încă o dată, la auzul acestor vorbe, părul din cap mi se va zburli, ochii mi se vor mări de spaimă.
Șoseaua care leagă Oraşul de Drumul European îţi strecoară, chiar de la început, o inexplicabilă tristeţe. E atît de stricată încît, o clipă, îţi spui că a rămas aşa de la bombardamentele americane din aprilie 1944. Pe la jumătate însă te mai înseninezi. Un panou înfăţişînd (stilizat, fireşte) o fată cinstită îți dă o veste bună: Nu mai este mult. Şi într-adevăr, nu departe de acolo, răsare şi creşte, venind spre tine, aceeaşi fată, de astă dată zîmbind cu gura pînă la urechi: Ai scăpat. Drum bun!
Ajaccio îl are pe Napoleon. Nazaretul îl are pe Iisus, iar Petersburgul, pe Petru Cel Mare. Strandford upon Avon îl are pe Shakespeare, iar Atena, pe Pericle. Celebra insulă Mont Saint-Michel o are pe La Mère Poulard, inventatoarea omletei cu același nume. Fiecare dintre celebrităţile al căror nume e legat de un loc a făcut ceva glorios și pentru locul respectiv. Napoleon s-a jucat de-a Împăratul la Ajaccio, cînd abia dacă ştia să se şteargă la nas. La Ierusalim, Iisus Christos s-a lăsat crucificat. Shakespeare s-a însurat la Strandford upon Avon, iar Petru cel Mare a ridicat, pe malurile Nevei, un Oraș, Sankt Petersburg.
Scrie Ion Hudiţă în Jurnalul său politic despre cei care l-au împins pe Carol al II-lea la lovitura de stat din 10/11 februarie 1938: „Toţi cei căzuţi în alegeri, furioşi pe sufragiul universal şi nedorind să se resemneze sau să meargă pe drumul drept, au tăbărît acum pe rege şi-l îndeamnă la dictatură (…).” Observaţia e transcrisă în Jurnal pe 3 februarie 1938. Venerabilul ţărănist avea informaţii sigure, multe provenind chiar din interiorul Camarilei. Lumea politică interbelică era o vastă cumetrie. Nu de puţine ori un politician avea amici, ba chiar şi naşi, fini, nepoţi în tabăra adversă.
Sînt dezgustat de presa română, deşi se spune că în mare parte ar fi produsul meu. Ca bărbat, hai să zic că aş înţelege publicarea pozelor cu femei goale, însă doar dacă ar fi o hîrtie de calitate, or hîrtia de ziar e proastă. Şi eu am făcut ziare cu un caracter divers, comercial. Dar cred că acum ne putem întoarce la seriozitate în presă. Voi duce în continuare această bătălie, chiar împotriva presei pe care tot eu am creat-o, dar pentru asta trebuie înlăturate cîteva prejudecăţi.