Vocabularul a suferit și el în timpul cataclismului din care abia ieșirăm. Unele cuvinte, mai ales, și-au pierdut cu desăvârșire înțelesul logic. Așa, se zice „invalid“ de război soldatului care a pierdut o ureche ori și-a scrântit, vremelnic, un picior – și „erou“ oricui a tras ori nu cu pușca și, din întâmplare, a primit un glonț de Mannlicher, care l-a trimis ad patres[1]. De aceea, limba, destul de complicată și înainte de conflictul sângeros, s-a mai complicat o toană, după război, cu adjective întrebuințate anapoda; cu denumiri de instituții create ad-hoc; cu traduceri libere și cu transpuneri din vechiul lexicon.
Profitînd de ușa întredeschisă, Țonțu pășește în birou. După cîțiva pași făcuți cu maiestuozitate, de parcă ar fi Faraonul intrînd în Cetate, o zbughește sub masa biroului. E trecut de miezul nopții. A venit momentul să mă culc. Am luat deja porția de melatonină. Peste puțin timp pînza somnului, asemenea unei țesături dulci de păianjen, îmi va prinde creierul. Nu pot pleca înainte de a-l da afară pe Țonțu. Aș putea să-l las cu ușa întredeschisă. Va pleca la un moment dat, firește, dar tot la un moment dat se va întoarce. Se va cocoța pe birou și va amesteca tot ce e cablu alimentator.
În fiecare an, organizaţiile mondiale ale presei dau publicităţii rapoarte despre marile dificultăţi întîmpinate de ziarişti în documentarea din diferite locuri ale lumii. Unii sfîrşesc sfîrtecaţi de mine pe fronturile din războaiele planetei. Alţii sînt expulzaţi, brutalizaţi sau chiar închişi pentru a nu-şi putea face meseria în bune condiţii. Nu puţini sînt opriţi sau alungaţi de forţele de ordine, de bodyguarzi sau bătăuşi plătiţi, ca să nu se poată documenta la faţa locului. N-am întîlnit în nici un Raport de pînă acum una dintre cele mai dificile documentări ca jurnalist...
Valeriu Pănoiu, autor al unei cărți despre rolul astrologiei în Istorie (am tresărit la așa ceva, deoarece mi-am amintit de Împăratul roman, Tiberius, care nu făcea o mișcare fără să-și consulte astrologul), a insistat în discuția de la CristoiuTv din 15 iulie 2020 pe boala românilor de a avea convingeri ferme, pe care trebuie să le spună și celorlalți. De acest lucru m-am convins și eu vizionînd înregistrarea așa-zisei Revoluții române în direct. Aveam transcrierea din cartea lui Mihai Tatulici.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 149, anul I, marți, 15 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ România liberă de luni, 14 decembrie, reproduce în plan tipografic vorbele risipite în eter la o masă rotundă în doi (Emil Hurezeanu și Mircea Iorgulescu), organizată vineri, 11 decembrie, la Radio Europa Liberă. Avînd drept temă libertatea presei românești după decembrie 1989, respectiva masă rotundă nu e altceva decît un lung șir de mustrări la adresa Evenimentului zilei.