„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Ne trage de urechi și Europa liberă

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 149, anul I, marți, 15 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“

România liberă de luni, 14 decembrie, reproduce în plan tipografic vorbele risipite în eter la o masă rotundă în doi (Emil Hurezeanu și Mircea Iorgulescu), organizată vineri, 11 decembrie, la Radio Europa Liberă. Avînd drept temă libertatea presei românești după decembrie 1989, respectiva masă rotundă nu e altceva decît un lung șir de mustrări la adresa Evenimentului zilei. Noi, cei de la Evenimentul zilei, ne-am obișnuit cu mustrările. Ne-a tras de urechi, sau mai degrabă a împărtășit dulcea iluzie că ne-a tras de urechi, cine a vrut și cine n-a vrut. Și președintele, și partidul de guvernămînt, și Opoziția, și S.R.I., și restul presei. Acum, iată, ne trage de urechi Europa Liberă! În materie de urecheală nu ne mai sperie nimic. Avem pielea tăbăcită. Iată de ce, vineri seara, cînd dactilograma emisiunii de la Europa Liberă a ajuns pe masa noastră, n-am găsit de cuviință să reacționăm. Gestul României libere ne impune însă un răspuns. Nu e prima oară cînd prestigiosul cotidian scoate sabia la noi. Și nu e prima oară cînd o scoate în timp ce noi sîntem întorși cu spatele. De mai mult timp, România liberă ne fericește cu atacuri de tot felul. Ba cu împunsături ironice. Ba cu mustrări tovărășești. Ba cu veritabile rechizitorii. Reproducerea pe larg și în cap de pagină a trasului nostru de urechi tocmai de la München se înscrie, logic, în campania pe cît de nedreaptă, pe atît de inutilă dusă împotriva noastră de colegii din partea dreaptă a Casei Scînteii. Nu pentru asta însă ne-am gîndit să răspundem, ci pentru altceva, mult mai important.

Dl Emil Hurezeanu ne-a criticat, pentru că reflectăm realitatea „doar așa cum este ea“. Altfel spus, noi n-am face o selecție a faptelor, a evenimentelor după importanța lor. Scriem – zice domnia-sa – „orice, oricum și despre oricine“. Aflat actualmente în plin capitalism, dl Emil Hurezeanu și-a făcut grădinița, școala și facultatea în plin socialism. Acest lucru se vede limpede din viziunea domniei-sale asupra gazetăriei. Pentru că această viziune stă indiscutabil sub semnul realismului socialist, de tristă amintire în cultura românească postbelică. Realismul socialist inventase, printre altele, teoria faptului semnificativ. Scriitorilor și jurnaliștilor li se reproșa că reflectă realitatea „doar așa cum este ea“, și nu așa cum ar trebui să fie. Că nu știu să distingă între faptele semnificative și cele nesemnificative. Pe această temă, unei nuvele de-a lui Marin Preda, Ana Roșculeț, i s-a intentat, în anii 50, un adevărat proces. Marele scriitor a fost acuzat că reflectă faptele nesemnificative ale realității în dauna celor semnificative. E nesemnificativ pentru o muncitoare ca Ana Roșculeț – spuneau criticii proletcultiști ai vremii – faptul că amantul o snopește în bătaie. Semnificativ pentru ea – susțineau aceiași critici – e faptul că luptă din răsputeri împotriva rămășițelor mic burgheze din conștiință. Dl Emil Hurezeanu ne critică, pentru că scriem despre violuri, crime, sinucideri, incendii și deraieri de trenuri. Firește, reproșîndu-ne că astfel reflectăm realitatea doar așa cum este ea, domnia-sa nu ne cere să arătăm cum luptă tinerele violate împotriva rămășițelor mic burgheze din conștiința lor. Domnia-sa ne cere să arătăm cum luptă aceste tinere împotriva rămășițelor comuniste din conștiința lor. Ceea ce, fie vorba, nu se deosebește cu nimic de teoria realist-socialistă a educării cititorului prin înfățișarea exclusivă a faptelor semnificative, a „mlădițelor noului“. Aceasta e, de altfel, și părerea României libere despre noi. Într-un număr mai vechi, prestigiosul cotidian se întreba, nici mai mult, nici mai puțin, dacă publicarea memoriilor lui Silviu Brucan servește educării cititorilor în spiritul luptei împotriva comunismului. Normal ar fi fost ca ziarul să-și expună criticile la adresa noastră sub forma unui articol propriu. N-a făcut-o. A preferat să reproducă pe larg criticile Europei Libere. O  fi Europa Liberă un fel de Scînteia a luptei împotriva comunismului? Noi nu credem. De aceea, reluarea pe larg a urechelii la care ne supune Europa Liberă
n-are darul să ne provoace insomnii. În ciuda indicațiilor date de noua Secție de presă a C.C. al P.C.R., care se vrea a fi, din cîte se vede, postul de la München, noi vom continua să scriem despre realitate așa cum este ea, și nu așa cum ne cere partidul!