Poale din pricina vecinătății cu slavii, mălăieți și mistici; poate din a îndelungatelor raporturi cu aristocrații polonezi care plecau, din Lemberg, călări, ca să conducă menuetul la balurile curții, în Versailles; poate, în sfârșit, influențați de ofițerii lui Napoleon, care, după Berezina, împrăștiați prin Orient, se rătăciseră prin Moldova ca profesori, ca ingineri și unii ca actori – fapt e că, fără să se poată spune hotărît ce e mai bine sau mai rău, caracterul românului de peste Milcov se deosebește, uneori adânc, de al compatriotului de dincoace. De la gospodărie, la intonație și până la moravurile electorale, moldoveanul diferă de muntean nu întotdeauna avantajos, dar întotdeauna aproape fundamental.
De data asta l-am luat la Sinaia pe Motty. Seara, cînd ne pregăteam de plecare, a trebuit să decidem pe care dintre cei doi îi luăm. Cu Tititza 2 nu se punea problema. E slabă, anemică, bolnavă de leucemie. Ne temem că drumul – o aventură pentru ea, n-a mai mers niciodată cu mașina – îi va adînci boala. La început, ne-am zis că vom hotărî dimineața, la plecare după cît de ușor ne va fi să-i prindem. Apoi, știind din experiența de pînă acum că Tzontzy ne simte că vrem să-l luăm și prin urmare sare cu labele pe clanța ușii de la birou și merge ață la adăpostul – pe care nu-l știu, crede el – din spatele mesei cu cabluri – ne-am zis să-l luăm pe Motty.
Pe o căldură înăbuşitoare, vizităm Muzeul oraşului Paris. Sîntem spre sfîrşitul călătoriei şi al puterilor, după atîta nesomn, graţie principiului: ce, ai venit la Paris ca să dormi? Poţi s-o faci şi acasă! În consecinţă, jumătate dintre noi rămîn la hotel, să doarmă. Nu fără strîngere de inimă: dacă, în timp ce ei trag la aghioase, ceilalţi vor vedea nişte lucruri extraordinare, să crăpi de ciudă că te-a apucat tocmai acum, în plină excursie la Paris, somnul? Nici nu dăm bine colţul străzii că şi vedem, alergînd să ne ajungă, pe unul dintre cei ce ne anunţaseră că nu vine.
Istoria – marele prozator. Tacitus despre cum se dezmăța Messalina, cea de a treia nevastă a împăratului Claudiu:„Cît despre Messalina, mai dezlănțuită în plăceri ca niciodată, dădea un fel de serbare care închipuia culesul viei. Toamna fiind în toi, teascurile erau apăsate cu putere, căzile se umpleau dînd pe dinafară, și femei, încinse cu piei de animale, dănțuiau ca bacantele cînd aduc un sacrificiu sau sînt cuprinse de delir. Însăși Messalina, cu părul despletit și agitînd tirsul, și alături de ea Silius, încununat cu iederă și încălțat cu coturni, dădeau din cap în ritmul dansului, pe cînd în jurul lor hăuleau un cor nerușinat.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 154, anul I, joi, 24 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Atmosfera de confuzie care domnea ieri la Timişoara şi Bucureşti s-a limpezit spre seară. Un comunicat primit de la Versoix ne-a anunţat că Regele Mihai, prevăzut a sosi la Timişoara în această dimineaţă, a decis să nu mai vină. Guvern, Poliţie, SRI au răsuflat uşurate. Vizita Regelui le încurca multe socoteli. Pregătiţi din timp, cîrnaţii riscau să rămînă neatinşi. Acum, că Regele nu mai vine, cîrnații îşi pot lua drumul către prestigioasele trupuri care îi aşteptau de săptămîni întregi. Suspendarea vizitei îşi are cauza în condiţiile impuse Regelui de Ministerul nostru de Interne.