Ion Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri, e mort. Vestea e cutremurătoare. Stă mintea-n loc; mintea unei naţii e învăluită în doliu. Aripele morţii au fîlfîit deasupra celui mai cuprinzător suflet politic al ţării şi l-au luat să-l ducă, luînd țării pe cel mai de seamă dintre fiii săi aleşi, luînd neamului pe cel mai bun dintre devotaţii săi.
Mare, uriaș tărăboi în casă! Cică puteam să-i rup coada lui Țonțoi! Lucrurile au stat așa: S-a întors pe balcon Motilă. Rupt de oboseală (a hălăduit prin împrejurimi o zi întreagă), s-a suit în coșuleț și-a tras lăbuța peste ochi și s-a culcat. Țonțoi a devenit brusc interesat. S-a ivit din adîncurile apartamentului și s-a oprit în fața ușii de la balcon. Stă în fund și dă din coadă. Datul din coadă – m-a învățat soția – e semnul unei preocupări deosebite. Ceva asemănător scărpinatului la ceafă în cazul lui Homo sapiens.
Scrie pe faţa mea, indiscutabil, că sunt candidat la emigrare, dacă nu chiar emigrant de-a binelea. Nu altfel îmi explic, printre altele, superioritatea vînzătoarelor băştinaşe, cînd ajung în străinătate. Franţuzoaice, elveţience, nemţoaice, mă privesc de sus, cu un sentiment în care se amestecă satisfacţia de a avea în faţa lor pe cineva care o duce mai greu decît ele şi suspiciunea funciară c-am intrat în magazin ca să şterpelesc ceva. Doar ca să şterpelesc, nu să jefuiesc sau să iau pe cineva drept ostatic, Doamne fereşte! Pentru a beneficia de privilegiul unei asemenea bănuieli, trebuie să ai o faţă potrivită.
Am trecut cu serialul Mendirman Jaloliddin, în traducere Eu sînt Jaloliddin, de jumătatea sezonului unu și singurul. Între timp am recitit capitolul despre Cucerirea Horezmului din eseul lui Jack Weatherford, Genghis-Han și nașterea lumii moderne. O parte din sezon e dedicat dominației absolute și arogante a Împărătesei mame, Terkan Hatun la curtea sultanului Ala ad-Din Muhammad II. Nevestele și concubinele Sultanului, să le zicem, nurorile lui Terhan Hatun, se strîng în jurul ei cu prilejul a tot felul de sindrofii pentru a o linguși.
Cu vreo cîteva zile în urmă era o simplă ştire de presă. Un convoi iugoslav cu produse petroliere înaintează pe Dunăre, refuzînd să se conformeze embargoului impus de Naţiunile Unite. Acum, e deja un scandal internaţional. Convoiului dintîi i-au urmat altele. Se anunţă că la Reni noi convoaie sînt încărcate de zor. Embargoul e pus la îndoială printr-o fisură care riscă să se lărgească pe zi ce trece. Dacă acestor convoaie nu Ii se va întîmpla nimic, mai mult ca sigur altele le vor urma exemplul.