Am trecut cu serialul Mendirman Jaloliddin, în traducere Eu sînt Jaloliddin, de jumătatea sezonului unu și singurul.
Între timp am recitit capitolul despre Cucerirea Horezmului din eseul lui Jack Weatherford, Genghis-Han și nașterea lumii moderne. O parte din sezon e dedicat dominației absolute și arogante a Împărătesei mame, Terkan Hatun la curtea sultanului Ala ad-Din Muhammad II. Nevestele și concubinele Sultanului, să le zicem, nurorile lui Terhan Hatun, se strîng în jurul ei cu prilejul a tot felul de sindrofii pentru a o linguși. Puterea ei asupra Sultanului e absolută. Așa cum ne arată Jack Weatherford, slăbiciunile imperiului, responsabile de prăbușirea în doar un an sub copitele cailor mongoli, își au cauza și în neghiobiile acestei femei înfumurate.
Responsabil de dezastru e și Sultanul.
Jean-Paul Roux în lucrarea de referință Histoire de l’Empire Mongol, Fayard, 1993, scrie negru pe alb:
„Imperiul se pretindea Mare, dar în realitate era fragil, neavînd timpul nici de a se afirma, nici de a se organiza. Îi lipsea un fundament solid și, lucru infinit mai grav, Ala ad-Din Muhammad II (Muhammad Șah), care reunise toate aceste teritorii nu prin talentele sale, ci grație vidului politic și absenței oricărui competitor, n-avea nici una din calitățile care fac un mare prinț.”
Într-adevăr, Sultanul din serial mi se pare un măreț nătîng.
Urmărind aroganțele mamei nu pot să nu-mi amintesc că undeva, în adîncurile Istoriei, i se pregătea acestei femei o soartă cumplită. Povestește Jack Weatherford:
„Soarta mamei sultanului, odinioară cea mai puternică femeie din imperiu, demonstrează atitudinea mongolilor față de femeile de neam. Pe ea au prins-o, iar pe demnitarii curții ei, plus vreo 20 de membri ai familiei imperiale, i-au executat. Ulterior, au trimis-o pe sultană în Mongolia, unde aceasta și-a trăit ultimul deceniu de viață ca servitoare, dispărând complet de pe radarul istoriei. O astfel de femeie nu se bucura de vreun prestigiu ori considerație, doar grație originii sale; asemeni oricărui alt prizonier, valoarea îi era dată exclusiv de cunoștințele pe care le avea ori de munca pe care putea să o presteze.”
Mai mult ca sigur, serialul, dacă va ajunge la momentul declanșării Războiului (s-a terminat brusc cu sezonul unu, și nu s-a mai făcut sezonul doi), va pune iresponsabilitatea de a batjocori pe trimișii Hanului pe seama Împărătesei Mame, nu prea surprinzător, deoarece aroganța e întrecută doar de prostia ei.
Cel puțin pînă acum serialul mi se pare de o valoare excepțională prin partea sa despre Genghis Han. Descrierea Hanului, deși venind dinspre autorii unui serial despre distrugerea Horezmului de către Mongoli, întrunește condițiile unei priviri obiective. Prima întîlnire a telespectatorilor cu Genghis Han are loc la un han unde Marele Războinic e deghizat în simplu călător. Prezența lui Jaloliddin în delegația care merge la Genghis Han e un bun prilej de-a cunoaște lumea mongolă de sub Marele Cuceritor. Apar aici elemente știute de mine din serialele anterioare despre confruntarea dintre turci și mongoli:
Șamanul, gălăgia oștenilor de rînd, luptele corp la corp.
Genghis Han e creionat ca un om de stat, spre deosebire de fii săi, aici sub aspectul unor svăpăiați.
M-am apucat de serial într-o doară, în așteptarea noului episod din Alp Arslan și plictisit de monotonia lui Osman Întemeietorul. După primul episod am realizat c-am dat lovitura. Mai întîi pentru că serialul mă introduce într-o lume turcomanăă pe care n-o știam. Îmbrăcămintea, purtarea, căciulile, luxul sînt ale unei lumi posterioare celei a Selciugilor. Din acest punct de vedere ar trebui să văd și serialul Destan, care se petrece în secolul al VIII-lea, înainte de islamizarea turcilor, dar în timpul deplasării lor spre Est. Aș reuși astfel performanța de a urmări istoria turcilor preotomani prin mai multe seriale:
Destan, Ertugrul, Selciugici, Imperiul Horezm și Osman Întemeietorul.
Remarc folosirea trucului numit aventurile unui viitor sultan și în acest film despre Jaloliddin.
O secvență spune totul despre deosebirea de mentalitate între Mongoli și Horezmieni în materie de vitalitate. Marele Vizir, Șeful delegației la Ghinghis Han, le enumeră fiilor Marelui Han titlurile pompoase ale Sultanului. Cînd termină, unul dintre fii îi replică, plictisit de enumerarea făloasă:
– Și eu sînt fiul unui cioban.