Între cei doi vecini – Vasile Pătrăulea şi Dinu Dinuţ – s-a ivit şi a înflorit pînă la proporţiile unui proces un conflict. Totul a pornit de la obiceiul prostesc al calului lui Vasile Pătrăulea de a întinde gîtul peste gardul care desparte cele două proprietăţi. Dinu Dinuţ trebăluia prin ogradă, cum face tot gospodarul de la ţară. Bătea un cui într-o scîndură a gardului de la drum, care sta să cadă. Îşi bombănea cîinele ,care îi dădea tîrcoale, dînd din coadă linguşitor, deşi n-avea nici un motiv s-o facă.
În 1965, pică în Vintileasa şi se apucă de colindat satul, uliţă cu uliţă, o echipă de folclorişti de la Bucureşti. Era alta decît cea sosită în Vintileasa cu vreo cîţiva ani în urmă şi care demonstrase bătrînei Constanţa Purdel, bolnavă de cancer de la vîrsta de 25 de ani, că din punct de vedere ştiinţific ea trebuia să fi fost de mult moartă. De data asta echipa număra mai mulţi inşi, printre care şi cîţiva înarmaţi cu ciocane de lemn şi topoare, amintind o ceată de tăietori de lemne.
Ar fi fost cazul să dau gata mai de mult aceste prime file din jurnalul meu american. Am amînat însă zile în șir momentul luării la trîntă cu aceea îngrozitoare frază de început, despre care Rebreanu spunea că e cea mai grea din tot romanul. E dificil, extrem de dificil, mai ales cînd ai condiția mea – de călător întîia oară în America – să rupi o bucată din timpul vizitei pentru a te închide, ca într-un mormînt, în fața colii de scris.
Confratele mai tînăr, Mihai Cistelican și-a pus în cap să descopere și să strîngă într-un volum scrierile mele de tinerețe, risipite prin gazete moarte și înmormîntate, fără salve de tun, în depozitele bibliotecilor. Nu știu dacă va reuși să publice editorial producția strînsă printr-o grea muncă de arhivar. Știu însă că nu încetează să mă surprindă trimițîndu-mi articole publicate de mine pe vremuri și evident uitate (de mine, că de alții nu mai vorbesc). Mai demult mi-a trimis următorul e-mail:
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 209, anul II, marți, 2 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ La finele editorialului dedicat Conferinței PNL de la Brașov eram de părere că votul a adus cu sine un lucru mai puţin observat de alții: acapararea PNL de către Noul Partid Liberal. Cu trei vicepreşedinţi din cinci şi avînd în faţă un preşedinte firav nu numai prin prerogativele drastic reduse, dar și prin poziția de pînă acum în PNL, în viaţa politică, gruparea dlui Viorel Cataramă a obținut, practic, controlul asupra partidului...