O fetiță din Dealul de Cîmpie a căzut în puț pe cînd se juca de-a Harap-Alb, închis și el, din cîte se știe, tot într-un puț. Vecinii stau pe marginea puțului și critică fără menajamente guvernul actual, pentru că nimeni nu vine să salveze fetița! Cîțiva dau interviuri în direct la TV, plîngîndu-se că pensiile sînt prea mici. Aflînd de întîmplare de la televiziuni, un avocat burtos, cu un dinte de aur ieșit în evidență, s-a prezentat la fața locului pentru a-i convinge pe părinți să-l dea în judecată pe Harap-Alb, cerîndu-i pagube morale de un milion de euro.
Soția s-a culcat pentru că mîine dimineață, devreme, trebuie să meargă la servici. Eu, cu gazetăria ocupîndu-mă, rămîn în birou pînă după miezul nopții, ca să scriu pe blog. Pisoiului i s-a dat drumul din balcon de cum a venit soția de la serviciu. Cum eu eram deja în birou, m-am trezit cu ea ținînd pisoiul în brațe, la piept, și cocoloșindu-l. – Mîngîie-l și tu! mă îndeamnă ea cu aerul celui care are o părere execrabilă despre nivelul meu intelectual în materie de mîngîiat pisoi.
Strada Mare din Washington se numeşte Georgetown. Am fericita ocazie s-o cunosc într-o seară de mai, seară de neuitat, cum ar scrie prozatorul debutant. Descind pe celebra arteră din Washington, unde am fost pricopsiţi cu hotelul de către Freedom House. Hotel e un fel de a spune. Instituţia se dovedește în realitate un soi de cămin de familişti american. De la hotel, o iau pe jos, supus stelei călăuzitoare a oricărui român în străinătate: Între taxi şi mersul pe jos, îl preferă automat pe ultimul. Nu de alta, dar taxiul răstoarnă cîţiva dolari odată în cîteva momente. Mersul pe jos aduce cu sine, alături de febra musculară, tocirea pingelelor. Nu s-ar putea jura că e pe gratis!
Fierarul Dej. Dacă tot am terminat cartea despre Capitularea fără condiții impusă de Aliați țărilor supuse Germaniei e musai să mă apuc de altceva. Şovăi un timp dacă să încep Revoluţia de ghips, cartea pe care i-am promis lui Viorel Domenico că o voi prezenta vineri la Tîrg, şi unul dintre volumele despre Mareşal. Aleg în cele din urmă „«Procesul» Mareşalului Antonescu” de Ioan Dan sau Dan Ioan, jurist militar. Din Cuvîntul înainte îmi dau seama că autorul a avut la dispoziţie doar varianta oficială a Procesului din mai 1946.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 166, anul II, marți, 12 ianuarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Peste cîteva zile, mai precis, vineri 15 ianuarie, urmează să înceapă la Braşov Congresul UDMR. Asaltată de alte evenimente, presa n-a intrat pînă acum în alerta premergătoare evenimentelor senzaționale. Ici-colo, cîte o notiță prizărită. Ici-colo, cîte o consideraţie grăbită. Şi totuşi, reuniunea de la Braşov merită mult mai multă atenție. Din partea presei. Din partea politicienilor.