Pe șoseaua care străbate orașul, mașinile lasă în urmă microbuze care merg dinadins cît pot de încet. Ca să se poată citi de pe margine, ba chiar și din dosul gardurilor îndemnul: Nu sta pe gînduri! Votează-mă! Beciul cu decorații Președinția are un beci plin cu decorații. E locul în care, pînă nu demult, ședeau butoaiele cu vin ale boierului Durbacă, pe al cărui domeniu s-a ridicat actualul Palat Prezidențial. După alegerile din 1946, proprietarul a fugit în Finlanda și, în scurt timp, a ajuns cel mai mare producător de măturici pentru saună din ținuturile nordice, excepție făcînd, desigur, cele care aparțineau URSS.
De fiecare dată cînd plec la Birou după-amiază, soția îmi dă sarcina să duc o punguță de boabe pisicilor de la Grădiniță. Peste drum de mine, sunt două instituții: Partidul Mișcării Populare și Grădinița numărul nu știu care. De la amîndouă instituțiile vine de mîncare pentru pisicile de la Grădiniță. De la Grădiniță e un fel de a spune. Nu știu dacă respectivele – în număr de trei – își duc veacul la Grădiniță. Știu că boabele trebuie puse (sau mai degrabă împrăștiate, ca să poată avea parte de ele toate cele trei, nu doar una, cea mai vînjoasă) pe marginea gardului de ciment din care se ridică zăbrelele de rigoare. Nu de puține ori, cînd răstorn punguța, nu văd urmă de felină.
Graţie unei vizite de documentare, organizate de Agenţia de turism CMB Travel pentru un grup de jurnalişti români, mi-am realizat un vis: O călătorie în Spania. Spania aparţine acelor ţări care-l obligă pe călător la o confruntare cu lumea din cărţi. Asemenea Rusiei, Spania e un spaţiu spre care mergi împovărat de memoria cărţilor. E lumea morilor de vînt, pe care iscusitul Hidalgo vrea să le doboare cu suliţa, luîndu-le drept căpcăuni. E lumea despre care Stendhal spunea că i-a fost şcoală a onoarei ce se pune mai presus de toate. E lumea care, graţie Războiului civil, a creat, în anii comunismului, o întreagă literatură.
Dacă în România, prin presa năpîrlită se vorbește de teroriști, nu de puține ori cu nuanțele cerute de trecerea Securității în administrarea Armatei ( 24 decembrie 1989), ca de exemplu precizarea că luptă doar anumite unități, create special de Nicolae Ceaușescu, în exterior se impune imaginea unui război civil. Deosebit de active înainte de 22 decembrie 1989, Radio Europa Liberă și Vocea Americii, posturi cu influență uriașă în România, sînt neglijate de către cercetătorii Evenimentelor petrecute după Căderea lui Ceaușescu.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 141, anul I, vineri, 4 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Ca tot ce aparține timpului de după decembrie 1989, zilele din urmă vor da mult de furcă viitorilor istorici. Din cîte se știe, acești iscoditori ai vremilor trecute au mania de a defini un interval de timp prin punerea lui sub semnul unui fapt mai aparte. Zilele din urmă au fost martorele a numeroase fapte de acest fel. Nici unul nu întrece însă în năstrușnicie pe cel al cărui autor e dl Gheorghe Funar, celebrul primar al Clujului.