Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 141, anul I, vineri, 4 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Ca tot ce aparține timpului de după decembrie 1989, zilele din urmă vor da mult de furcă viitorilor istorici. Din cîte se știe, acești iscoditori ai vremilor trecute au mania de a defini un interval de timp prin punerea lui sub semnul unui fapt mai aparte. Zilele din urmă au fost martorele a numeroase fapte de acest fel. Nici unul nu întrece însă în năstrușnicie pe cel al cărui autor e dl Gheorghe Funar, celebrul primar al Clujului. Fostul candidat la președinție a stîrnit un veritabil scandal intern și internațional bătînd la loc, pe statuia lui Matei Corvin, o plăcuță cu un citat polemic din Nicolae Iorga. Plecînd de aici, viitorul istoric ar putea intitula capitolul consacrat acestui început de decembrie: Plăcuța dlui Funar.
Mii de clujeni au trecut pînă acum, zi de zi, pe lîngă statuia lui Matei Corvin din centrul orașului, înfățișînd un vînjos cetățean cocoțat pe un cal nu mai puțin vînjos. Nici unul dintre ei nu s-a simțit tulburat că de pe soclu lipsește citatul din Nicolae Iorga. Simpaticii locuitori ai Clujului au alte probleme, mult mai importante. Îi îngrijorează frigul din case, degradarea crescîndă a orașului, cenușiul străzilor și, nu în ultimul rînd, zvonurile tot mai insistente privind afacerile dlui primar. Dl Gheorghe Funar, ales de cetățeni să le rezolve aceste probleme, a gîndit însă altfel. Domnia-sa a decis că nu se va simți bine în confortabilul său birou de la Primărie pînă cînd maghiarii din Cluj, din țară și din lume nu vor fi puși la punct. Firește, pentru acest nobil țel există o mie și una de mijloace. Maghiarii pot fi puși la punct, de exemplu, prin îmbunătățirea vieții de fiecare zi a cetățenilor Clujului. Li s-ar demonstra astfel că toate vorbele privind crasa incapacitate gospodărească a dlui Gheorghe Funar sînt simple calomnii la adresa viteazului bărbat. Domnului primar nu i-a trecut prin cap așa ceva. Nu atît pentru că n-ar avea cap, cît mai ales pentru că ridicarea nivelului de trai al clujenilor ar cere un anume efort din partea domniei-sale. Domnia-sa s-a gîndit la un mijloc mult mai simplu. Și anume, să pună pe statuia lui Matei Corvin celebrul citat din Nicolae Iorga. Se înțelege că bravul gest al dlui Gheorghe Funar n-a făcut deloc mai bună viața clujenilor. Dimpotrivă, gestul a produs mult rău clujenilor și nu numai lor, ci și românilor din întreaga țară. La Cluj
s-a creat astfel un focar de tensiune. Maghiarii au găsit un nou prilej de a se plînge că etnia lor e umilită. Organismele internaționale vor găsi un bun subiect de lungi discuții pe tema naționalismului românesc.
Ne vom întreba cu toții ce a urmărit dl Gheorghe Funar? În ultimul timp, România începuse să iasă din izolarea internațională anterioară. Conștient că fără sprijinul Occidentului nu se poate trăi, dl Ion Iliescu
s-a străduit să-i trimită, după alegeri, numeroase semnale liniștitoare. În mare parte, aceste semnale și-au avut efectul. S-a putut remarca astfel, în ultimul timp, un început de schimbare în atitudinea Occidentului față de noi. Dl Ion Iliescu a fost primit de președintele Mitterrand. Prudenți după scrutinul din septembrie, investitorii străini au reînceput să vină în România. Dl Tom Lantos a binevoit să ne viziteze pentru a se convinge la fața locului că multe dintre părerile sale privind naționalismul extremist al românilor sînt simple prejudecăți. Pe acest fond de relansare a relațiilor noastre cu lumea, pică năstrușnicia dlui Gheorghe Funar. Firește, plăcuța cu citatul își are locul pe statuia lui Matei Corvin. Întrebarea care se pune e dacă acum era momentul ca dl Gheorghe Funar să facă gestul care a tulburat din nou apele în relațiile interetnice de la Cluj. Acum, cînd lucrurile se mai liniștiseră în chestiunea națională. Acum, cînd multă lume începuse să se convingă, plecînd de la Declarația U.D.M.R. de la Cluj, că extremismul maghiar e cel ce caută rîcă. Din acest punct de vedere, brava inițiativă a primarului ar putea fi considerată ca o nouă șicană la adresa dlui Ion Iliescu. Sau, mai rău, ca un gest pus la cale de înșiși extremiștii maghiari interni și internaționali, al căror agent desăvîrșit riscă să treacă dl Gheorghe Funar.
A face astfel de presupuneri e destul de riscant. Înseamnă a-i acorda primarului de Cluj ceva care definește orice personalitate: logica. Dl Gheorghe Funar nu urmărește nimic prin gesturi în genul celui cu plăcuța. Atît îl duce mintea!
