Barele de susținere și mânerele ușilor de la trenul de navetiști de pe distanța Pitești-Dâlga sînt unse pe furiș cu vaselină, în fiecare dimineață, de Gheorghe Gheorghiță, lăcătuș la Combinatul petrochimic Pitești, ca să-i facă în ciudă lui Vasile Mardare, colegul de dormitor, care-l bate mereu la table. Vremea s-a mai răcit. Ba, dacă ne gîndim bine, seara e chiar frig. Dacă te-ai întors din concediu (fără un ban și certat cu nevasta, la restaurant, într-o chestiune minoră) și ai început lucrul, sînt întrunite toate condițiile să încerci melancolia toamnei. Astă-vară, în toiul caniculei, Autoritatea a lansat zgomotos campania: Corturile de prim-ajutor.
Seara, cînd mă întorc de la bibliotecă, zuruind pe asfalt rotilele celor două valize, burdușite cu cărți, de se interesează taximetriștii, văzîndu-mă, dacă merg cumva la gară, îmi găsesc soția în fotoliu, la televizor. Urmărește seară de seară un serial ajuns la incredibilul număr de șase sezoane, deși personajul principal e un polițist criminal în serie ce-ar fi trebuit demult descoperit și arestat de autoritate, cum se întîmplă în toate producțiile cinematografice ale Hollywoodului proletcultist, cu toți criminalii. De data asta o găsesc în fața ușii de la bucătărie, ținînd în mîini o mătură cu coada lungă: – Ce faci? întreb, sincer curios, și nu ca altădată, din politețea de tip How do you do? – Îi păzesc să nu se încaiere.
Am scris în mai multe rînduri despre Exploatarea turistică a trecutului. Și am ținut să denunț crunta inegalitate dintre țări la acest capitol. Se poate compara Italia în materie de trecut cu Elveția? Ca să dau un exemplu. Trecutului mai mult sau mai puţin îndepărtat îi aparţin însă şi tradiţiile. Cu diferitele sale concretizări: tradiţiile locale, regionale şi naţionale. Călătorul în străinătate poartă cu sine, chiar de la trecerea graniţei autohtone, convingerea că ţara spre care se îndreaptă diferă fundamental de a lui.
Intrigat de impresia că am mai văzut citatul din Beda în varianta din Istoria ilustrată a Angliei, caut în Folderul Posibile eseuri. La Eseuri de tipar descopăr acest text, care vorbește fără echivoc de lectura cărții lui George Macaulay Trevelyan. Cînd și cum am citit-o? Am cumpărat-o și deci mai am un exemplar în biblioteca de acasă? „Atît în Istoria Angliei de André Maurois, cît şi în Istoria ilustrată a Angliei de G.M. Trevelyan, dau peste un citat dintr-un soi de cronicar al Marii Britanii din epoca regatelor anglo-saxone, Beda Venerabilis, călugăr trăitor între 672-735.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 144, anul I, marți, 8 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Presa de la începutul săptămînii a relatat pe larg despre scandalul izbucnit sîmbătă, 5 decembrie, la Conferința Ligii Naționale a Luptătorilor din Decembrie 1989. Spectaculosul tărăboi, dat pe larg și la Actualități, a avut drept cauză principală un lucru tipic societății românești actuale: bătălia pentru putere. De trei ani încoace, de cînd politica a devenit publică în România, asistăm la un fenomen care pare să fie un blestem al nației noastre