Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 144, anul I, marți, 8 decembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Presa de la începutul săptămînii a relatat pe larg despre scandalul izbucnit sîmbătă, 5 decembrie, la Conferința Ligii Naționale a Luptătorilor din Decembrie 1989. Spectaculosul tărăboi, dat pe larg și la Actualități, a avut drept cauză principală un lucru tipic societății românești actuale: bătălia pentru putere. De trei ani încoace, de cînd politica a devenit publică în România, asistăm la un fenomen care pare să fie un blestem al nației noastre. Unde există mai mulţi români decît unul, între ei trebuie să se încingă imediat o strașnică păruială pentru șefie. Acest cancer moral-politic a distrus partide, asociații, bresle și familii. Suferă de el și luptătorii din decembrie 1989. Pe cît de uniți au fost ei acum trei ani, pe atît de dezbinați se arată azi. Mai întîi, s-au împărțit în ligi și asociații. Odată constituită, fiecare ligă, fiecare asociație a pornit să se bată pentru dreptul de a fi considerată singura reprezentantă a eroilor de atunci. În interiorul fiecărei organizații s-a declanșat lupta pentru șefie. Scandalul de sîmbătă n-a fost altceva decît o dispută înverșunată pentru posturile de conducere într-una dintre organizațiile luptătorilor din decembrie.
Evenimentele de la Conferință nu pot fi reduse însă la expresia scandaloasă a unei bătălii electorale. Ele exprimă, printre altele, și situația dramatică pe care o au, la ora actuală, eroii Revoluției. Se constată, astfel, un fenomen pe care l-am putea numi îmburghezirea acestora. Repetînd parcă situația foștilor ilegaliști-comuniști, mulți dintre luptătorii din decembrie și-au găsit o liniște călduță în postura de politicieni sau în cea de oameni de afaceri. Răsplata dată de societatea noastră pentru curajul de atunci a avut asupra lor un efect straniu. Exprimată mai mult material decît moral, ea le-a adormit spiritul tineresc. Dacă în urmă cu trei ani de zile luptătorii au avut o anume puritate morală, aceasta a dispărut pe parcurs. Astfel, luptătorii s-au lăsat antrenați în bătălia dintre partide. Unii sînt de partea lui Ion Iliescu, alții, de partea lui Petre Roman sau a opoziției. N-ar fi chiar atît de rea această împărțire, dacă ea n-ar duce, înainte de toate, la o acerbă controversă între luptători pe marginea evenimentelor la care au participat. În funcție de interesele politice de acum, ei au trecut la rescrierea Revoluției. Contribuția uneia sau alteia dintre personalitățile politice de azi la răsturnarea dictaturii e văzută nu din perspectiva adevărului, ci din cea a oscilațiilor înregistrate de balanța politică. Disputele dintre luptători au afectat și emblema morală a evenimentelor. Dezvăluirile făcute de unul și de altul, pentru a-și compromite adversarul politic de acum, s-au repercutat și asupra luptei duse de toți în decembrie 1989. Această luptă și-a pierdut, treptat-treptat, imaginea de acțiune dezinteresată, pentru a deveni luptă din interes meschin, fără nici o legătură cu răsturnarea dictaturii. Avantajele materiale au sporit la maximum tentația de a avea un certificat de luptător. Pe măsură ce acest document a devenit rentabil, tot mai mulți cetățeni s-au gîndit că n-ar strica să facă și ei rost de unul. Rîndurile luptătorilor din decembrie s-au îngroșat. Mulți dintre cei nou-veniți n-au avut nici o legătură cu Revoluția. Ei s-au aflat pe acolo fie întîmplător, fie pentru a-i reprima pe adevărații eroi. Imaginea Revoluției, dar mai ales a luptătorilor s-a degradat și mai tare.
De acest lucru au profitat din plin naționalist-comuniștii. Aceștia au pornit, în presă și în parlament, o campanie violentă împotriva lui Decembrie 1989. Evenimentele din decembrie 1989 au devenit, încetul cu încetul, un act de trădare națională, iar luptătorii, , dacă nu niște trădători în slujba agenturilor străine, atunci măcar niște borfași. Ar fi fost normal ca împotriva acestei campanii să se ridice în primul rînd înșiși eroii din decembrie 1989. În definitiv, campania le pune la îndoială unul dintre cele mai frumoase momente ale vieții lor. În definitiv, ea îi amenință în primul rînd chiar pe ei. Luptătorii din decembrie n-au găsit de cuviință să contraatace. Ghiftuiți de avantaje materiale, respectivii nu fac nici un gest de revoltă. Slăbiți de lupte interne, nu găsesc tăria de a se solidariza împotriva unei forțe care le neagă nu numai trecutul, dar și drepturile prezente. Aceasta și nu bătălia pentru șefie e aspectul cel mai dramatic al scandalului de sîmbătă de la Liga Luptătorilor.
