Printre oamenii publici împotriva cărora s-a dezlăntuit opozitia cea mai acerbă, pe vremuri, de către liberalii cu apucături de iacobini, a fost Lascăr Catargi, șeful partidului conservator – șeful albilor, cum li se zicea atunci. Omul acesta, care-și începuse cariera ca zapciu în Moldova, o continuase ca ispravnic și, recunoscut pentru energia lui reflectată când era vorba de păstrarea ordinii în epoca aceea de tulburări continue, se înălțase, apoi, până la scaunul de sfetnic al Coroanei, omul acesta avea, în ochii adversarilor de atâtea culori, două cusururi mari, care, de fapt, erau două mari calități: era abil în politică și dușman al năzuințelor nelegitime.
Noaptea, pentru că soția s-a culcat, pisoiul, rămas singur, se cere în birou. În birou, spațiu cotropit de cărți în stare de semivraiște, lucrez la calculator. Bat cu propriile mele degete (zece la număr, potrivit standardelor de dactilografie) Gîndul de a doua zi. Se face în curînd 12 noaptea, oră la care textul trebuie să fie postat deja pe cristoiublog.ro. Deschid ușa pentru a căuta o carte. Mi-e necesară la verificarea unui citat. Dau peste pisoi, în poziția political corectly de stat în fund, cu coada strînsă pe lîngă el și privirea ațintită în sus. Trîntesc ușa după mine. Să nu intre tipul în absența mea.
La o adică, Strada Mare din Cleveland, capitala statului american Ohio, poate fi The Avenue of Tower City. Tower City e un soi de centru comercial acoperit spre care se deschid hoteluri, baruri, restaurante. Spre Tower City e doar una din intrări. Localurile respective au şi intrări dinspre stradă. Astfel că amatorii de timp petrecut în chip cît mai inutil pot face naveta din Tower City în stradă şi invers, străbătînd hoteluri, restaurante, ba chiar şi magazine. Am stat mult să mă întreb ce-a fost în capul mai marilor urbani cînd au plănuit drăcovenia asta. Pentru a găsi răspunsul, am dat gata mai multe navete Stradă descoperită – Stradă acoperită...
Istoricii aplecaţi asupra Domniei lui Cuza sînt de acord că începutul prăbuşirii a fost ruptura de Mihail Kogălniceanu. Lovitura de stat din 2 mai 1864 a fost dată în complicitate cu acest mare om politic. După Lovitură, se trece la elaborarea de legi pe bandă rulantă. Aşa cum spune însuşi Cuza în Mesajul din 6 decembrie 1864, „ceea ce nu s-a făcut în 5 ani s-a făcut acum în 5 luni“. Uriaşa „productivitate pe tărîmul legiferării“, cum subtil ironic zice A.D. Xenopol în a sa Istorie, ar fi fost imposibilă fără M. Kogălniceanu în fruntea Guvernului.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 1364, anul V, luni, 16 decembrie 1996, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Unii jurnalişti au găsit de cuviinţă să atragă atenţia coaliţiei CDR – USD – UDMR că nu se mai află în opoziţie, ci la putere. Degetul acestor lucrători cu condeiul a fost doar aparent mustrător cu noii stăpîni, în realitate el s-a vrut – şi chiar aşa s-a şi trădat – o mîngîiere. Pentru a desemna linguşirea, românii apelează la zicala cu limba.