Cei care au apucat vremurile când mamele nu se tundeau; când lupii erau lupi și câinii-câini; când, în sfârșit, leafa ispravnicului era egală cu, acum, a ușierului de la percepție, minus anexele – aceia știu că de când s-au creat Creditele Funciare, urban și rural, și până deunăzi, când, prin exproprierea moșiilor, s-a luat din mâna celui rural obiectul care-i făcea rațiunea de a fi, nu se deschidea un ziar de opoziție fără să se citească cel puțin un jaf săvârșit la Credite – pentru că amândouă aceste instituții erau monopolul liberalilor și amândouă slujeau partidului de cetăți în care își adăposteau agenții.
Aduși mie de pisică în gură, pe rînd, de parcă mi i-ar fi pus în brațe, cei patru pisoi se încaieră în joacă. Cîte unul tresare de la locul lui, din iarba ogrăzii, fără motiv și se năpustește asupra celorlalți cu laba. Se produce astfel o încăierare. Se lovesc cu lăbuțele, se dau unul pe celălalt de-a rostogolul, se apucă de greabăn. Ai crede, o clipă, că se vor omorî reciproc. Îți dai seama însă că se joacă. O joacă în care nimeni nu e rănit. Sînt la Găgești – Deal. Ori de cîte ori intru în casă, aud scîncetul al unui pisoi. Probabil că pe acesta l-au aruncat în bălăriile din marginea drumului.
Geometria numără, pe lîngă cerc, şi linia dreaptă. Plecînd de la acest adevăr elementar, a apărut, alături de consumarea priveliştilor prin rotire, şi consumarea prin mersul înainte şi înapoi. Nu mă voi referi la bine cunoscutele circuite cu autocarul din toate marile oraşe. Ele sînt de două feluri: circuite normale, cele în care călătorul stă în autocar şi se uită pe fereastră, întorcînd capul cînd la dreapta, cînd la stînga, după spusele ghidului, pînă leşină, şi circuitele aparte:...
Am descoperit azi-noapte, în cadrul amplei Operațiuni Ordine în dulapuri! o tonetă de fișe din studiul despre Cultul lui Carol al II-lea, Lingușirea cu sclipici. Ca și în cazul fișelor la Istoria literaturii proletcultiste, mă întreb cînd și cum le-am scris, mă întreb mai ales de ce n-am dus pînă la capăt cartea asta, cum de altfel ar fi musai să mă întreb de ce n-am dus pînă la capăt numeroase alte tentative de a scrie o carte despre ceva. Ar trebui, poate, să mă opresc din orice altă întreprindere, gen amenajarea ogorului...
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 138, anul I, luni, 30 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Dacă ar fi fost să dăm crezare presei naționalist-comuniste, congresmenul american Tom Lantos n-ar fi putut pune piciorul – ca să mă exprim în splendidul limbaj de lemn de odinioară – pe pămîntul scump al patriei noastre dragi, Republica România. Întreg poporul român, ridicat pe înserat, s-ar fi năpustit la scara cursei Budapesta – Bucureşti și l-ar fi hăcuit cu topoarele...