Deși apare abia a doua zi, și România liberă stă sub semnul trecerii fără probleme, din convingerea că Nicolae Ceaușescu nu se va mai întoarce, de la Ceaușismul zelos la anti Ceaușismul fioros. Vineri, 22 decembrie 1989, ziariștii de la România liberă scoseseră un ziar care reflecta cu abnegație poziția lui Nicolae Ceaușescu față de protestele împotriva regimului. În dreapta sus, la locul cel mai vizibil, imaginea balconului din care vorbește Conducătorul la mitingul din 21 decembrie 1989.
Voievodul Cantemir, cărturar vestit, a scris de mult o carte latinească: o serie de informații geografice, istorice și sociale, pentru curioșii veacului al 18-lea, care ar fi vrut să știe ceva despre această sălbatică, depărtată și frămîntată țară. Cartea lui Dumitrașcu Cantemir a oprit privirile și cercetările învățaților timpului și a fost rînduită în biblioteci. Pentru istoricii noștri noi, care au explorat ca pe-o Sahară trecutul nostru scris pe nisip și spulberat de vijelii...
Încăperea Oficiului Poştal, nimerit între o Gogoşerie şi un butic de lenjerie intimă, îţi dă din start senzaţia de sufocare. E o căldură stătută, grea, de ou clocit, de neclintit chiar şi de curentul care aleargă prin local din cauza uşii larg deschise. Faţă de căldură, cei de la coada gigantică (din patru, funcţionează un singur ghişeu, şi acela servit de o femeie între două vîrste, cu soţ beţiv şi copii drogaţi) se apară cum pot. Cuconiţele îşi fac vînt cu evantaiul, străduindu-se să fie cît mai bine educate. Junele îşi scot din poşete sprayurile antisudoare şi se insprayază la subţiorile goale şi păroase.
În ziua a doua a călătoriei de studii în Franța, mîncăm la un fel de întreprindere pariziană. Învăţînd de la înaintaşi, asociaţia care ne patronează excursia se foloseşte din plin de principiul numit: „a nimeri tocmai cînd oamenii sînt la masă“. În consecinţă, multe vizite, discuţii, întîlniri pe la diferite întreprinderi, n-au fost altceva decît nişte pretexte mascate stîngaci de a lua masa acolo. E drept că discutam aprins, puneam întrebări (care de care mai idioate), umblam prin halele întreprinderii sau prin birourile instituţiei.
În Jurnalul din închisoare al lui Ştefan Andrei, pe care-l citesc în varianta electronică a manuscrisului la Găgeşti-Deal, pentru a-i face Prefaţa, dau peste un citat transcris de autor, în închisoare, dintr-un articol iscălit de mine în Zig-Zag Magazin din 6 - 12 martie 1991. Citatul, pe care-l voi reproduce mai încolo, e publicat fără nici un comentariu. Din cîte-mi amintesc, articolele din Zig-Zag au fost strînse de mine în volumul De la o Lovitură de Stat la alta, unul dintre volumele de reunire a publicisticii mele de după decembrie 1991.