Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 213, anul II, luni, 8 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Un mai tînăr jurnalist m-a întrebat recent, într-un interviu, care e pentru mine ziua cea mai grea a săptămînii. Sîmbăta, i-am răspuns fără să clipesc. E ziua mea de audienţe. Apelez la cuvîntul audiențe pentru că altul mai bun n-am pentru a desemna, pe scurt, ce mi se întîmplă în fiecare sîmbătă. Altminteri, cuvîntul nu-mi place deloc. Mai mult, mă scoate din sărite.
Am strîns și am trimis la dactilografiat materialele despre Nalcik. S-au dezvălui deja, fără să le transcriu, și ideile principale ale articolului de pe cristoiublog.ro. Campania din Est numără multe cuceriri de localități renumite: Odesa, Sevastopol, Rostov, Simferopol, Dalnik. Nici una nu mi se pare însă de senzaționalismul orașului Nalcik, din Caucaz. Potrivit datelor, Nalcik e perla Caucazului de azi.
Spectacole asemănătoare de sunet și lumină, semănînd cu grandioasele montaje literar-artistice de pe stadioanele din vremea lui Ceaușescu, produc și alte cazinouri din Las Vegas. Unul dintre ele, Mirage, este construit pe ideea de Junglă. Drept urmare, în vitrina de la intrare stau tolăniți, în stil mic burghez, doi lei vii. O imitație de junglă funcționează din plin atît în interiorul, cît și în exteriorul imensului cazinou.
La teză Teză la Științe naturale. Prin tavanul spart al clasei plouă în chip insidios. Copii se adăpostesc de ploaie sub umbrele. Cu o mînă țin umbrela și cu cealaltă copiază de zor de pe fițuicile ascunse în sîn. * D-ale îmbogățiților Bucata de trotuar din fața vilei sale e din marmură de Carrara. De o parte și de alta se întinde trotuarul orășenesc. E alcătuit din lespezi prost îmbucate, lăsînd să țîșnească gheizere de noroi cînd pui piciorul mai apăsat.
În vara lui 195.., una din cele mai călduroase din istoria satului Vintileasa, Grigore Crăciun, în vîrstă de 35 de ani, profesor de limba şi literatura română la şcoala de 7 ani din localitate, muri de ură. Oficial, altfel spus, conform certificatului medical eliberat de spitalul raional Floreşti, el se prăpădi de o boală necunoscută şi fără vindecare, un fel de subţiere a sîngelui, pînă cînd acesta se face apă, cum explicau ai lui...
