„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Tik-tok-uri pe sărite (I)

La teză

Teză la Științe naturale.
Prin tavanul spart al clasei plouă în chip insidios.
Copii se adăpostesc de ploaie sub umbrele.
Cu o mînă țin umbrela și cu cealaltă copiază de zor de pe fițuicile ascunse în sîn.

*

D-ale îmbogățiților

Bucata de trotuar din fața vilei sale e din marmură de Carrara.
De o parte și de alta se întinde trotuarul orășenesc. E alcătuit din lespezi prost îmbucate, lăsînd să țîșnească gheizere de noroi cînd pui piciorul mai apăsat.

O cucoană în trecere pe acolo și-a mînjit ciorapii, pînă la pulpe. Caută acum un loc dosit, în care să și-i schimbe.
Peste drum se ridică un gard de sîrmă, dincolo de care produc mirosuri gunoaiele menajere aruncate pe terenul viran. Casele sînt fie gen vagon, cu o potecă trecînd pe sub ferestrele încăperilor care dau unele în altele, fie gen bojdeucă pierdută într-o grădină cu aspecte de junglă.

*

Statuia ecvestră

În Piața uriașă, mărginită de dughene dinspre care vine un năprasnic miros de ulei rînced, la concurență cu cel de usturoi – urmează să se ridice statuia ecvestră a Mareșalului polonez Psilduski. O va preciza că e un Prieten al poporului român și un dușman al bolșevismului. Deocamdată se toarnă cimentul fundației de beton. După ce va fi gata, va rămîne așa, văduvită de statuie, încă vreo trei ani de zile. Între timp, au avut loc alegeri locale și noul primar al Marelui Oraș are obiecții în legătură cu prețul comenzii. Se duc în secret negocieri cu sculptorul, care nu vrea nici în ruptul capului să lase din prețul inițial, pe motiv că el e mai bun decît Brâncuși.

Betoniera face să se scurgă în groapa proaspăt săpată șuvoaie neîntrerupte de mortar.
E un monstru de metal și cauciuc care se defectează fără să pută.

 

*

Spectacol gratuit

O tînără vîrîtă în niște pantaloni strîmți, care-i scot în relief cît se poate de tare bucile, străbate trecerea de pietoni cu doi dulăi în lesă. Judecînd după cum trag harnic dulăii și după cum pășește, nu încape îndoială că dulăii o duc pe ea și nu ea pe ei. . De pe trotuarul proaspăt părăsit de jună, deoarece s-a ivit în fine verdele, șefa lucrătorilor de la salubritate, pierdută cu totul în uniforma gălbuie prea largă, o face curvă.

Tînără n-o ia în seamă.
– Bravo ei! îți spui tu, aflat la cîțiva pași în urma ei,.

Tînăra se oprește însă brusc în mijlocul trecerii se întoarce, fără a ține cont de dulăi și, punîndu-și mîinile în șolduri, începe s-o înjure pe șefă. Lăsați liberi, cîinii au intrat în parc și s-au apucat să umble pe jos cu boturile, ca și cum ar căuta mine antipersonal ascunse sub straturile de flori.
De o parte și de alta a Marelui Bulevard s-a strîns lume multă ațâțată de perspectiva unei luări de păr.

*

Covețile multifuncționale

În iarmarocul din cîmp (ca și ajungi la el trebuie să străbați un drum de pămînt mocirlos), se vînd coveți multifuncționale. Cinci în unu, scrie pe ele în engleză, etichetă tradusă pe loc de vînzător, deși acesta n-are Bacalaureatul luat.
În principal, covețele servesc la frămîntatul aluatului.
Cel puțin așa jură un carton, care se grăbește să semnaleze și despre ce aluat poate fi vorba:

  • Aluat pentru cozonac de Paște;
  • Aluat pentru pîine de casă;
  • Aluat pentru plăcinte poale-n brîu.

Grație unui buton plasat pe fund, spre care te îndreaptă o săgeată albă, covata poate fi folosită pe rînd, pentru:

  • Găinile, căzute cloșcă.
  • Amestecatul tărîțelor care vor fi date porcului dimineață, pe post de mic dejun.
  • Leagăn pentru adormit copiii fără să-l atingi, doar prin punerea în funcțiune a unui program.