Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor / Braţele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ţi mare, mare viitor / Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, / Dacă fiii-ţi mârdri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deşi moare valul, / Dulce Românie, asta ţi-o doresc. / Vis de răzbunare negru ca mormântul / Spada ta de sânge duşman fumegând, / Şi deasupra idrei fluture cu vântul / Visul tău de glorii falnic triumfând, / Spună lumii large steaguri tricoloare, / Spună ce-i poporul mare, românesc, / Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare
Noi, membrii echipei TV, ajungem la cel de-al treilea popas al transmisiei în direct, Rahova, după carul de reportaj. Nu ne descurcăm cu adresa pe străzile murdare, cu asfaltul ciuruit de gropi şi şănţuleţe, mărginit de blocuri fără balcoanele tradiționale, ca nişte borcane fără murături,. De sub puzderia de rufe atîrnate la uscat, de poliţe spînzurate de ferestre pe care stau borcanele de cîrnaţi şi murături, practic faţadele nu se mai văd.
Programul dat de gazde încă de pe aeroportul din Bangkok mă atenţionează că pe 25 martie, după micul dejun, vom merge la celebra Damnoen Saduak („Piaţa plutitoare”). Deşi ageamiu în chestiuni financiare, mi-am dat seama că vom merge la Piaţă. Foarte bine! mi-am spus, deşi undeva, în adîncul sufletului, un drăcuşor mă zgîndărea cu întrebarea:
De ce trebuie trecut în ditamai Programul turistic mersul la cumpărături? Am găsit răspunsul abia în istorica zi de 25 martie, cînd a venit rîndul punctului din Program intitulat Vizitarea Pieţii plutitoare. Ce e Piaţa plutitoare?
Un interviu dat de Patriarhul Nicodim publicației Graiul Nou, Ziar al Direcțiunii Politice a Grupului de Trupe ale Armatei Roșii (din România, desigur), mă îndrumă spre colecția acestui ziar. E o publicație în format mare – P IV, îi spun bibliotecarii – iscălit de nume rusești. Sînt probabil ruși vorbitori de limbă română. Țelul publicației îl reprezintă cultivarea relațiilor de amiciție româno-ruse. L-aș putea plasa, din acest punct de vedere, la capitolul Ofensiva de răsturnare a imaginii. Prin paginile de cultură, prin reportajele din URSS, prin ținerea la zi a cititorului cu evenimentele din Uniunea Sovietică, ziarul se înscrie în ceea ce se numește, după 23 august 1944, Cunoașterea adevărului despre URSS.
E o catastrofă să-ţi dai seama înainte cu trei – patru luni ce anume se va întîmpla! Am momente cînd nu mai vreau să spun lucrurile asta ca să nu se mai uite lumea la mine ca la un nebun. Vreau să merg la bibliotecă, să citesc şi să scriu. Dar de fiecare dată ofertele care mi se fac mă determină să mă reîntorc în presă. Din nefericire, întotdeauna am avut ceea ce nu mi-am dorit. În mod fatal, atunci cînd nu vrei ceva, ai. E ca în iubire: uneori te iubeşte cineva pe care tu nu-l iubeşti. Vi s-a întîmplat, nu? La Cehov, X îl iubeşte pe Y, dar Y nu-l iubeşte pe X, ci pe Z şi tot aşa... Dar cine mai are sentimente puternice şi durabile?