La 10 august 1862 o mare mulţime de oameni se afla adunată în faţa vestitului edificiu „Conversation” din Baden-Baden. Era o vreme minunată. Totul împrejur: copacii cu frunzişul verde, casele albe ale acestui oraş plăcut, şirurile unduioase de munţi – aveau un aer de bunăstare şi sărbătoare sub razele prietenoase ale soarelui. Pretutindeni stăruia un surâs plin de încredere şi de graţie, şi acelaşi surâs nelămurit şi luminos flutura pe toate chipurile omeneşti, bătrâne şi tinere, urâte şi frumoase.
Ferestrele sufrageriei mele de la etajul întîi al miniblocului dau într-o curte desprinsă parcă din telenovelele de mahala tip Mihail Drumeș. În plin centru al Marelui Oraș, peste drum de mîndra clădire a companiei de publicitate, în jurul curții respective, blocate spre stradă de o casă interbelică, prelungită cu o poartă, după care vine blocul meu, stau în cerc alcătuiri între bordeie din 1907 și improvizații din lumea celor fără de adăpost. Chiar sub geamurile mele se înalță acoperișul de tablă al unui șopron. În marginea șopronului, la o adîncime de un metru și ceva, se află un teren asfaltat, ținînd de blocul meu.
„S-a stins viaţa falnicei Veneţii, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreţii”. Ştiute pe de rost de iubitorii de poezie şi întrezărite de bacalaureaţi, aceste versuri au fost publicate de Mihai Eminescu în volumul Poesii din 1883. Sonetul Veneţia, din care au fost ele desprinse, e abordat de eminescologi ca o imitaţie sau, mai bine zis, ca o prelucrare după poezia unui străin. Rămîne istoricilor literari să stabilească adevărul, deşi, judecînd după dispoziţia intelectualilor de a nu fi de acord unul cu celălalt, o asemenea minune riscă să nu se realizeze în Veci.
Termin de citit „De la Marx la Coca-Cola”, interviul de o carte luat de Alin Teodorescu lui Adrian Năstase. Am început să-l citesc joi seara, înainte de a pleca la Bruxelles împreună cu premierul. Joi noaptea, cînd mi-am făcut bagajul, am avut ezitări să iau cartea cu mine. M-am gîndit că a o citi în avion ar fi prea ostentativ. N-am dat-o gata vineri cît a durat călătoria, deşi pe drum, la întoarcere, am discutat despre ea cu Adrian Năstase. Efortul de a o termina se datorează revoltei de o clipă împotriva prostului meu obicei de a începe ceva şi a nu duce pînă la capăt.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 570, anul III, marţi, 10 mai 1994, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“. O faimoasă rubrică inițiată de Zaharia Stancu în anii imediat postbelici purta titlul „Țara de dincolo de Chitila“. La vremea respectivă, Zaharia Stancu făcea figură de gazetar de stînga. Nu pentru că s-ar fi omorît el prea tare după comuniști, ci pentru că trebuia să-și dea obolul. Sub conducerea sa, în 1939, publicația „Azi“ dusese o campanie dură împotriva invaziei URSS în Finlanda. Dacă ar fi stat la îndoială să-și înroșească cerneala din vîrful peniței...