Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase... Leanca: La Hanu Dracului... Judele de ocol: Ştiu... Lasă-mă să-ntreb. Leanca: Plătim licenţa, domn' judecător... Prevenitul : Oleo! Judele de ocol: Tăcere! Leanca: ...E păcat pentru mine, domn' judecător... Judele de ocol: Lasă-mă să te-ntreb... Leanca: Te las... Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la Prevenitul Iancu Zugravu?
Evenimentul s-a petrecut în urmă cu un deceniu. Cel care l-a luat – un ţigan căldărar din marginea oraşului – n-a avut ce face cu el. A servit drept interfaţă pentru un lider politic local. Între timp, liderul şi-a prăpădit banii cu o jună din localitate, lucrătoare la Cooperativa Deservirea, care l-a divorţat, i-a trîntit un copil şi l-a lăsat, luînd cu ea o sumă uriaşă drept pensie alimentară. ma să-i revină adevăratului proprietar printr-o donaţie dubioasă. Cum n-a mai avut nici un chior, ţiganul a lăsat hotelul să se părăginească.
E lucru deja ştiut că o conferinţă de presă în străinătate e alcătuită dintr-o chestiune principală şi mai multe chestiuni secundare. Chestiunea principală e reprezentată, fireşte, de tema Conferinţei de presă, generos anunţată pe invitaţia graţie căreia poţi participa la respectivul eveniment. Chestiunile secundare sunt reprezentate de locul unde se desfăşoară conferinţa, aparatura de traducere în limbile de circulaţie internaţională, scaunele şi mesele la care se aşează participanţii, accesoriile de pe mese: pliante, apă minerală, chibrituri.
Știam mai demult că Alex Ștefănescu, cel mai mare critic literar în viață, e grav bolnav. Din fericire pentru intelectualul Alex Ștefănescu, e o boală de picioare și nu de cap. Spun din fericire, pentru că unor intelectuali de calibru precum Alex Ștefănescu, lovitura cea mai grea dată de destin e afectarea creierului. Alex Ștefănescu are luciditatea intactă. Lucrează de zor, chiar dacă beteșugul de la picioare nu e de ici de colo. Vorbind cu el la telefon în zilele din urmă am aflat că durerile groaznice i-au trecut.
Cred că pe mine nu mă înţelege pentru că eu nu-i cer nimic, dar fratele meu reuşeşte să o cucerească prin tot felul de smiorcăieli. E interesant! Eu n-am cerut niciodată sfatul părinţilor mei pentru viaţa mea personală. Nici n-au ştiut cînd m-am căsătorit, cînd am divorţat, cînd m-am recăsătorit. Fiica mea, care are 21 de ani şi acum trăieşte în Belgia, n-a fost niciodată la bunicii ei de la Găgeşti. Nici eu n-am ţinut la asta, nici ea. Şi nici maică-mea nu i-a scris.