„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

I. L. Caragiale, Justiţie, schiță publicată în Moftul Român din 21 februarie 1893

Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase…

Leanca: La Hanu Dracului…

Judele de ocol: Ştiu… Lasă-mă să-ntreb.

Leanca: Plătim licenţa, domn’ judecător…

Prevenitul : Oleo!

Judele de ocol: Tăcere!

Leanca: …E păcat pentru mine, domn’ judecător…

Judele de ocol: Lasă-mă să te-ntreb…

Leanca: Te las…

Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la Prevenitul Iancu Zugravu?

Leanca (cu emoţiune treptată): Eu, să trăiţi, saru’ mâna, domn’ judecător, eu sunt o fomeie sârmană, Dumnezeu mă ştie cum mă chinuiesc pentru o pâine… De-aia şi pusesem de gând de la sfântu Gheorghe să las prăvălia, care nu mai poate omul de atâtea angarale pentru ca să mai mănânce o bucăţică de pâine, şi nu ne mai dă mâna să plătim licenţa.

Prevenitul : Licenţa o plăteşte domn’ Mitică.

Leanca: Domn’ Mitică?… să fie al dracului care minte?

Judele de ocol: Tăcere! Nimini n-are voie să vorbească până nu-l întreb eu.

Leanca: Dacă zice dumnealui că domn’ Mitică!… Eu, domn’ judecător, săru’mâna, poci să jur că sunt curată la sufletul meu!

Judele de ocol: Nu e vorba de asta!… Spune cum s-au petrecut lucrurile şi ce reclami de la prevenit?

Leanca: Eu, domn’ judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, şi clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn-atunci cu birja de la domn’ Marinescu Bragadiru din piaţă, încă chiar domn’ Tomiţa zicea să-l iau în birje…

Judele de ocol: Pe cine să iei în birje?

Leanca: Clondirul… că zicea…

Judele de ocol: Cine zicea?

Leanca: Domn’ Toma… se sparge…

Judele de ocol: Cine se sparge?

Leanca: Clondirul, domn’ judecător!

Judele de ocol: (impacientat): Femeie, ce tot bârâi?… Răspunde odată lămurit la ce te-ntreb eu! Ce pretinzi d-ta acuma de la prevenit?

Leanca (cu volubilitate): Onoarea mea, domn’ judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ţi şi dregu-ţi, şi mi-a spart clondirul, că nu vrea să-mi plătească… (Cu obidă.) Că eu sunt o fomeie sârmană, şi e păcat! vine dumnealui gol puşcă şi bea până se face tun, şi pe urmă, dacă am vrut să chem vardistul, dumnealui zice că mă sulemeneşte cu chinoroz şi vrea s-o tulească, s-a căzut peste tarabă şi s-a făcut praf.

Judele de ocol: Ce s-a făcut praf?

Leanca: Clondirul cu mastică; şi pe urmă vrea să fugă.

Judele de ocol: Cine?

Leanca: Dumnealui.

Judele de ocol: Ei, ce pretinzi?

Leanca: Onoarea mea şi trei chile de mastică prima…

Judele de ocol: Bine; şezi şi taci.

Leanca: Care vine dumnealui…

Judele de ocol: Taci!

Leanca: Tac, da…

Judele de ocol: Taci odată!

Leanca: Am tăcut.

Judele de ocol: Iancu Zugravu! Ce ai d-ta să răspunzi la pretenţiile reclamantei?

Prevenitul (e afumat şi pronuntă foarte îngălat): Eu, domnule judecător, dumneaei zice, pardon, iar ai venit, mă porcule? că dumneaei n-are niciodată o politică vizavi de musterii. Eu zic… daca domn’ Mitică…

Judele de ocol: Cine-i domn’ Mitică?

Leanca: Domn’ judecător, uite, săru’mâna, ş-acuma e beat…

Judele de ocol: Taci! nu te-ntreb pe d-ta. (Către prevenit:) Cine-i domn’ Mitică?

Prevenitul: Domn’ Mitică?… nu-l cunoşti pe domn’ Mitică? (Râzând ironic.) Al dracului domn’ Mitică!

Judele de ocol: Vorbeşte serios! Cine-i domn’ Mitică?

Prevenitul: Care va să zică, domn’ Mitică de la pricepţie. (Cu un zâmbet de fină intenţie.) Pricepi dumneatale acuşica cum vine vorba noastră. (Face cu ochiul.)

Judele de ocol: Ce-are-a face domn’ Mitică?

Prevenitul: Dacă i-a plătit licenţa.

Leanca: Să fie-al drac…

Judele de ocol: Taci! (Prevenitul ui:) Nu e vorba de licenţă, e vorba de clondirul cu mastică.

Prevenitul: A căzut de pe tejghea, domn’ judecător; era pe margine.

Judele de ocol: Cine l-a-mpins?

Prevenitul: Piaza rea, fincă zicea că cheamă vardistul… Eu nu vream, că sunt comersant…

Leanca (dându-i cu tifla): Comersant de piei de cloşcă.

Judele de ocol: Te invit să fii cuviincioasă aici! aici nu-i permis să dai cu tifla!

Prevenitul (vesel): Bravos, domn’ judecător! ai văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneei?

Judele de ocol: Nu-ţi permit să fii necuviincios aici!… (aspru) M-ai înţeles?

Leanca (veselă): Hahaha! bravos, domn’ judecător!… să spuie ce comert învârteşte…

Judele de ocol: (mai aspru): Taci, că te dau afară!

Prevenitul: Hahahaha! Brav…

Judele de ocol: (foarte aspru): Răspunde! ce comerţ faci d-ta?

Prevenitul: Am fost zugrav de case român, domn’ judecător… Dac-am văzut că mă omoară concurenţa străinilor, am deschis tombolă cu obiecte la Moşi.

Judele de ocol: Da’ de chinoroz cum a venit vorba?

Prevenitul: Am vrut numai s-o speriu c-o stric (face cu ochiul) pardon, la ficsonomia obrazului…

Leanca: Să mă sperii? N-ai venit odată cu căciula umplută cu chinoroz…?

Prevenitul: Las-o p-aia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică… nu-nţelege dumneei… fomeie…

Judele de ocol: Bine, toate bune, dar de ce vii beat la judecătorie?

Prevenitul: (obidit): Dacă n-am aminteri coraj, domn’ judecător!…

Judele de ocol: Destul.

(Condamnă pe Prevenitul Iancu Zugravu la sapte lei despăgubire civilă şi doi lei cheltuieli de judecată.)

Leanca: Da, domn’ judecător, onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?

Prevenitul (maliţios): Las’ că ţi-o reperează domn’ Mitică!