„Orice om desfăşoară activitate culturală în felul său.” - Zicală rusească. Aşa se întîmplă întotdeauna cu trenurile: merg şi tot merg – şi deodată nimeresc în cîte-o fundătură dintr-alea în care nu se află nici dracu, în afară de păduri și activişti culturali. Un asemenea tren a făcut haltă într-o stație oarecare de pe ruta c.f. spre Murmansk şi a scuipat dintr-însul pe un oarecare individ. Acesta a poposit în stație exact atît cît a poposit și trenul – 3 minute – după care şi-a luat valea, numai că urmările vizitei sale s-au dovedit a fi incalculabile.
Următoarea transmisie în direct o facem din Piaţa Giuleşti-Sârbi. Suiți în mașină, eu şi Moderatorul ajungem la locul întîmplării înaintea carului de reportaj. Tablei ruginite de la intrarea în incinta Pieţei îi lipsesc cîteva litere. Pea Guleşti – scrie pe frontispiciu. Producătoarea, ajunsă înaintea noastră, se dă de ceasul morţii. Dacă apare în direct chifla asta gramaticală? Bossul are o afacere grasă cu primarul de sector. Cînd o să vadă minunea, primarul o să-l sune pe Boss. Să te ţii tărăboi! O soluţie ar fi – mă vîr eu pe fir - să punem pe cineva dintre cei care tăndălesc pe la mesele terasei să dea jos firma cu totul.
Despre Cafeneaua Florian, aflată din 1720 în Piaţa San Marco, ghidurile nu lasă loc de întoarcere: Dacă n-ai băut o cafea la Florian, degeaba ai fost la Veneţia! E ca şi cum nici n-ai fi trecut pe acolo. Bîntuit de această învăţătură, mi-am zis, chiar din seara sosirii la Veneţia: Nu plec de aici pînă nu beau o cafea la Florian! Păi cum să nu beau şi eu o cafea la Florian, cafeneaua binecuvîntată de aceşti iluştri înaintaşi?! E trecut şi Casanova, la loc de frunte, dar ăsta e din altă piesă!
Am luat cu mine la Sinaia, pentru lecturile care mă inspiră trei cărți: Schițe moscovite de Bulgakov, Publicistica lui Arghezi dintre 1914 și 1918 și volumul 21 din Opere de Mihail Sadoveanu, carte cumpărată la Tîrgul cărții cu suma astronomică de 140 de lei (astronomică pentru că pe Okazii.ro un volum din Opere costă maximum 14 lei). Pentru lectura dinainte de căderea în somn am luat Dominique Farale, De Gengis Khan à Qoubilaï Khan.
Pe 19 ianuarie 1990, prin textul PCR – definitiv compromis. Un argument, apărut pe prima pagină a publicației particulare Observator, debutam postdecembrist ca Istoric al clipei, cum spun eu editorialistului. A doua zi, sîmbătă, 20 ianuarie 1990, debutam, tot postdecembrist, de data asta însă ca publicist, prin textul Democrația din metrou, tipărit în săptămînalul Magazin, care se autointitula Săptămînal cultural-științific independent.